Daca e adevarat ceea ce vedem, in ultimul an, in spectacolele despre comunismul romanesc, si anume ca Tovarasul si Tovarasa erau niste tampiti rizibili, iar securistii, alti tampiti fara sira spinarii, atunci oare ce-am putea crede despre poporenii p
Daca e adevarat ceea ce vedem, in ultimul an, in spectacolele despre comunismul romanesc, si anume ca Tovarasul si Tovarasa erau niste tampiti rizibili, iar securistii, alti tampiti fara sira spinarii, atunci oare ce-am putea crede despre poporenii pe care i-au condus si manipulat atatea decenii? Nu faptul ca ei erau inca si mai idioti decat cei care-i guvernau si supravegheau?
Cam la fel se petreceau lucrurile si in satirele agitatorice de dinainte de 1989 (de fapt, de prin anii '60): burghezo-mosierii infierati erau infatisati a fi atat de "degenerati", de inapoiati mintal, incat nu parea mare scofala si nici nu cerea mare efort intelectual pentru vitejii comunisti sa-i infranga, trimitandu-i la "groapa de gunoi a istoriei".
Iar misterul ramane in continuare: in ce consta fascinanta putere a acestor oameni, fascinanta pana la a hipnotiza milioane de oameni care n-au facut mare lucru pentru a se opune? Care tremurau in propriile lor case de spaima microfoanelor si carora li se arata spectrul politiei politice la fiecare bruiaj al Europei libere.
Nici recentul spectacol de la Teatrul National, "Comedie rosie" de Constantin Turturica, in regia lui Alexandru Tocilescu, nu face nimic ca sa afle secretul mecanismului dictatorial. Ca si anterioara montare a lui Tocilescu, "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", "Comedia..." e o farsa dinamica, plina de vana satirica: securistii, pusi sa supravegheze un centenar ilegalist si pe sotia lui, se distreaza cu bagatul si scosul din priza al radioului din care zbiara Conducatorul, tablourile gigantice ale Tovarasului si Tovarasei vorbesc si ridica din sprancene, un ministru si seful Securitatii se fac ca muncesc gandind, iar seful KGB-ului se joaca de-a Balsoi Teatr in birou.
Textul si spectacolul - povestea lui Carceanu (Ion Lucian), intemeietor al Partidului, epurat, cu valiza in frigider in caz de arestare, invitat de Gorbaciov, "faute de mieux", la Congresul PCUS, spre disperarea "cadrelor" puse sa-l tina acasa si a sotiei lui Matilda (excelenta Sanda Toma), care-ar vrea si ea niste liniste domestica, fara instalatori de meserie securisti - isi tine bine in priza spectatorii de-a lungul unei bune parti de inceput: amandoi, si dramaturgul Turturica (debutant pe scena la 73 de ani, dar scriitor vechi), si, mai cu seama, Tocilescu (autor si al decorului, in care patru spatii de joc coexista liniar, intr-o intimitate excesiva a urmaritului cu urmaritorii si mai-marii Partidului) au vocatia detaliului de "epoca" si atmosfera. Vaza si ibricul de cafea, borcanul de iaurt si cel de dulceata, bibelourile si frigiderul "Fram", radioul si telefonul cu disc, caloriferul si lampadarul vin de-acolo, din memoria traumatizanta a vremilor fara gaze, fara caldura, fara lumina, cu vesnice congrese la televizor, dar cu "Actualitatea romaneasca" la Europa libera. Din pacate, piesa (daca nu si spectacolul) isi consuma la jumatate energia, prin epuizarea subiectului si redundanta, cu exceptia monologului final si fatal al lui Mihai Carceanu (in care-si da masura Ion Lucian): omul comunismului e cartela lui, fara cartela (de alimente, de imbracaminte) nu exista umanitate socialista, spune ilegalistul de altadata.) Dincolo de cuvintele scrise, e o intreaga arheologie a obiectelor si sonoritatilor (de cand n-am mai auzit "Partidul, Ceausescu, Romania"...) prin care trecutul recent ia nastere sub ochii unui public nu neaparat inocent prin definitie. Nu inocent, fiindca, de cele mai multe ori, a fost si el complicele aceleiasi lupte pentru supravietuire; a avut, si el, cartela.
"Comedie rosie" e un spectacol la care se rade, cu lacrimi de cele mai multe ori. E un ras care exorcizeaza demonii anilor nostri populati de activisti si securisti. Dar intrebarea ramane: daca ei erau atat de hilar-idioti, dar inca ii mai ascultam de la tribune, noi cum eram? Cum suntem?
Teatrul National Bucuresti (Sala Atelier) * "Comedie rosie" de Constantin Turturica * Regia, decorul si ilustratia muzicala: Alexandru Tocilescu * Costumele si asistenta de decor: Cosmin Ardeleanu * Cu: Ion Lucian, Sanda Toma, Alexandru Bindea, Marius Rizea, Ioan Andrei Ionescu, Raluca Petra, Serban Ionescu, Alexandru Georgescu, Marcelo Sebastian Cobzariu, Ion Ionut Ciocia, Mihai Persa, Oana Vanatoru


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.