De la Homer incoace, politicienii de pretutindeni au retinut, ca pe un bun de nepretuit, stratagema calului troian. Atunci cand vrei sa invingi un adversar care pare de neinvins, cea mai buna „smecherie" este plantarea unui cal troian. Se folosesc de acest „artificiu" nu doar politicienii, ci si serviciile secrete, ba chiar si hackerii care au inventat „troia-nul", acel virus care se insinueaza in calculatorul cuiva pentru a-l spiona sau pentru a-l distruge. Niste hackeri foarte iscusiti se pot lauda cu performanta ca au reusit sa distruga „unitatea de monolit" a PSD, partidul care parea o fortareata inexpugnabila chiar si pentru o Alianta ajunsa la putere doar pe forta muschilor lui Traian Basescu. Dar cine este „hackerul" si cum a fost conceput „virusul" care jucat rolul calului troian. Pentru asta e nevoie de putina istorie. Totul a inceput in decembrie 2004, imediat dupa victoria lui Traian Basescu. Atunci, in PSD a avut loc prima degringolada. Partidul dlui. Nastase castigase alegerile, dar fostul prim ministru le pierduse pe cele prezidentiale. La mustata, sa ne amintim, dar aici inca planeaza dubii asupra victoriei lui Traian Basescu la celebra diferenta de doar 200.000 de voturi. A mirat atunci pe toata lumea ca PSD, „partidul-stat" cum era el infatisat, cel care „voia sa reduca Romania la tacere" etc., a cedat atat de usor in invalmaseala produsa intre turul intai si cel de-al doilea si n-a reactionat agresiv, dimpotriva, in nici un fel, la acuzatiile de fraudare a alegerilor lansate la teve de Traian Basescu si la cererile lui de arestare a unora din BEC si a nu mai stiu carui administrator de soft. Multi au banuit atunci ca au fost interventii din afara sau doar un troc: „te las pe tine presedinte, dar PSD formeaza guvernul pentru ca a castigat alegerile". Poate ca trocul s-a pus in alte date, nu stim. Dar cine a impus aceasta „temporizare la mijlocul terenului"? Cine e raspunzator de acea prima cedare, care era chiar a doua? A urmat lovitura de forta a lui Traian Basescu, proaspatul presedinte, care dintr-o trasura de condei a reusit sa fure UDMR si PUR de sub pulpana PSD si sa treaca aceste formatiuni politice de partea Aliantei pentru a forma guvernul. A fost a treia cedare a PSD in doar doua saptamani. Cine a decis ca asa e bine pentru PSD? Cine a hotarat sa lase in seama invinsilor propria cucerire electorala? Cum de s-au cedat atat de usor PUR si UDMR? S-a spus ca Traian Basescu a reusit sa-i atraga pe sefii PUR si UDMR prin fluturarea unei „stabilitati politice", motiv pomenit azi, cand este amenintat de dl. Boc cu excluderea de la guvernare, de dl. Dan Voiculescu. A surprins pe multa lume, atunci, impotenta PSD care n-a stiut sa foloseasca el pretextul „stabilitatii politice" in cadrul unui guvern pe care trebuia sa stie sa-l formeze. Ceea ce ar fi urmat s-ar fi numit „coabitare", o solutie deloc imorala cum incearca unii sa o acrediteze. Imaginea de partid puternic, „partid-stat" s-a dovedit a fi un bluf. Ciobirea acestei imagini a inceput o data cu aceste prime cedari inexplicabile. Intrebarea ramane in suspensie: cine a fost sforarul acestor cedari in trepte? Iliescu? Nastase? Hrebenciuc? Geoana?
E foarte posibil ca cedarile sa fi fost, iarasi, rezultatul unui troc: faceti voi guvernul, dar dati-ne noua presedintia Camerelor. Poate ca datele trocului au fost altele, nu stim. Oricum, trocul a fost pagubos pentru ca aceasta „victorie" de orgoliu s-a intors rapid impotriva PSD prin declansarea razboiului de schimbare a celor doi lideri PSD din functiile de presedinti ai Camerelor Parlamentului. Un razboi care a afectat iarasi imaginea „partidului-stat", cel care se dovedea din ce in ce mai evident un elefant cu picioare de paie. Si in loc sa incerce o redresare macar in planul imaginii, in loc ca PSD sa devina o forta a opozitiei, cum se asteptau fanii lor, ba chiar si adversarii lor, PSD a intrat intr-o noua degringolada. O degringolada accentuata de acel congres la care, prin diverse sforarii de culise, dl. Geoana a fost ales presedinte al PSD. Fondatorul partidului, dl. Iliescu, a fost debarcat, tras pe linie moarta a fost si dl. Nastase. Cine a hotarat ca aceste manevre fac bine „ficsionomiei" PSD? Cine s-a iluzionat ca prin aceasta manevra PSD poate scapa de eticheta de „partid corupt"? E foarte probabil sa se fi lansat alte trocuri avantajoase pentru unii sau altii, dar electoratul fidel PSD trebuie ca a fost extrem de dezamagit. O data cu ajungerea in fruntea PSD a domnului Geoana, semnele de intrebare s-au inmultit. Pe celalalt front, Alianta pierduse razboiul pentru rasturnarea dlor Nastase si Vacaroiu si-si luase gandul de la struguri. Cine a crezut ca dupa aceasta victorie PSD iese intarit s-a inselat. Strategia calului troian fusese adoptata, „cadoul" putea fi trimis in ograda PSD. Cine era, insa, calul troian? Si in slujba cui? Sa ne amintim acum, pentru o clipa, de ideea lansata in presa a „partidului prezidential" pe care Traian Basescu ar dori sa-l creeze pentru a-l sprijini politic la alegerile prezidentiale din 2009. S-a scris ca acest partid ar fi PD fuzionat cu PNL. Cand liberalii au dibuit jocul si l-au respins, s-a scris ca PD s-ar putea umfla cu fugari racolati de prin alte partide putand deveni acel „partid prezidential". Argumente bancale! Apoi s-a lansat ideea unui partid de stanga cu priza la „popor", avand in vedere ca PSD s-a dovedit ca prin oamenii sai imbogatiti imens in doar patru ani de guvernare PSD era departe de idealurile de stanga ale unei populatii saracite, iar guvernarea PSD fusese chiar una liberala! Cum aratam saptamana trecuta, observam tendinta PD si chiar presedintele Basescu spre folosirea abuziva a unor sintagme precum „pentru popor", „asa vrea poporul" etc. Dar cum sa faci un partid prezidential in fata unui partid de opozitie atat de puternic ca PSD? Asta era o intrebare care avea sa se dovedeasca puerila. Pentru ca, incet-incet, si aproape inexplicabil pentru alegatorul cu simpatii PSD profunde, PSD a devenit un fel de soarece in mainile unei pisici pricepute, chiar daca un pic scamosata si chiar cumva vinovata. S-a zis la un moment dat ca Traian Basescu este vinovat de faptul ca incearca sa distruga PSD. Sa nu exageram, totusi. Cum sa distruga un om, ditamai partidul de opozitie? Pe acest fond a avut loc declansarea ultimului razboi: cel „anti-coruptie" care l-a avut in centrul atentiei tot pe dl Nastase. De data asta, se pare ca razboiul a fost declansat doar ca sa se faca loc calului troian intre zidurile PSD. Multa lume a crezut ca e mana lui Traian Basescu. Din avion, poate ca asa si parea. Dar daca n-a fost? Daca rolul distrugerii „unitatii de monolit" i-a revenit tocmai „troianului" plasat in interiorul PSD? Uneori e mai facila victoria unei asemenea strategii, decat razboiul fatis, pe campul de lupta. Cine ar putea fi calul troian? Adrian Nastase nu, pentru ca el a regresat in postura de victima, chit ca o victima care afiseaza o prea mare bogatie pentru idealurile de stanga ale unui electorat saracit. Dl. Iliescu? Se poate pentru ca dansul e „sarac si cinstit" si nu-i suporta pe „imbogatiti" din PSD. Dl Geoana? Sa vedem care au fost ultimele dintre performantele sale in calitate de presedinte al „celui mai puternic" partid de opozitie. Pe scena parlamentara, nimic. In culise, insa, cateva intamplari notabile. Folosindu-se de razboiul mediatic impotriva dlui Nastase a reusit, cu ajutorul unor sforarii combinate, sa-l debarce pe rivalul sau de la sefia PSD. I-a oferit dlui Ilescu un post de revenire in fruntea PSD poate ca rasplata pentru ca a pus umarul la actiunea de debarcare a celui care fusese pregatit sa devina presedintele Romaniei. Sa fi cedat dl Geoana la unele cantece de sirena venite dinspre presa portocalie sau dinspre Cotroceni? Sa fi fost rezultatul unui troc: tu ma scapi de Nastase eu te scap de DNA? Sa fi fost vorba despre un alt gen de troc, nu stim. Cert este ca tocmai atunci cand fanii PSD din teritoriu isi puneau aceste intrebari, dl Geoana a reusit performanta carierei sale politice: i-a convins pe pesedisti ca unul din scaunele ravnite si neobtinute de Alianta, presedintia Camerei Deputatilor, poate fi facut cadou adversarilor! Faptul ca dupa aceasta isprava, pe unii colegi de partid i-a facut „golani" (ehei, unde mai e savoarea acestui cuvant atat de indragit in Piata Universitatii 1990?), ca renunta cu lejeritate la unele personalitati din PSD si nu se lasa impresionat de dezertarile din partid, are de acum prea putina importanta. Greul a fost realizat. De-acum incolo mai e nevoie doar de cateva retusuri pentru ca opera sa fie desavarsita. Un „nou capitol" pentru PSD? Poate un „ultim capitol"! Acesta ar fi posibila scindare a fostului „partid-stat", cedarea, dupa o campanie mediatica, si a locului ocupat de dl. Vacaroiu in fruntea Senatului, in fine, unirea unei parti a PSD condus de dl Geoana cu PD condus din umbra de dl. Basescu, adica acela care isi doreste cu ardoare un „partid prezidential". Si cu asta am putea avea si raspunsul la ultima intrebare: cine a trimis calul troian in PSD?