Nu credea ca o sa ajunga la varsta de 81 de ani. Dupa cum nu a crezut vreodata ca el, un tanar de 27 de ani, avea sa-si stranga in pumnii zdreliti de lanturile inchisorii durerea si ura pe care o simtea fata de sistemul care il intemnitase atat de timpuriu, fara sa urle, fara sa planga, fara sa dea satisfactie tortionarilor. Ionescu Miltiade a stat in inchisoare 13 ani din cei 26 cat ii fusesera dati. Ca sa supravietuiasca, a incercat totul, inclusiv evadarea.

In casa doctorului Miltiade miroase a prajituri si a mucenici. Fiecare lucru are locul lui. Cartile, aliniate una dupa alta, imbraca peretii sufrageriei construind un univers de o liniste si o ordine impecabile. Ionescu Miltiade, la costum si cravata, ne asteapta in prag. Mic de statura si vizibil emotionat: avea sa vorbeasca despre sine.
""INTENTIE CONDAMNABILA"". De-abia terminase Facultatea de Medicina. Urma examenul de stat. Un pas doar si avea sa devina doctorul Ionescu Miltiade. Securitatea insa l-a vanat din umbra si l-a inhatat. Doi barbati ca niste matahale, cu ochelari fumurii pe nas au patruns in Institutul de Igiena unde lucra de doi ani de zile si, fara prea multe explicatii, i-au astupat privirea cu aceiasi ochelari negri, l-au varat intr-o masina si timp de trei saptamani l-au tinut in anchete. Intrebari peste intrebari, amenintari, strategii de intimidare, acuzatii... Incepea calvarul unui om tarat prin mai toate inchisorile: Jilava, Baia Sprie, minele de la Cavnic, Baia Mare, Oradea, Sighet, Aiud, Gherla, Salcia (in Delta). Doctorul Ionescu le enumera ca si cum ar spune lista de cumparaturi pe care trebuie sa o faca. Fara resentimente, fara inversunare. Stia ca e nevinovat. Dar mai stia ca acest lucru prea putin conta pentru opresorii ""lipsiti de cultura si neciopliti"". ""Mi se facuse un pic de frica"", isi aminteste doctorul. ""M-au bagat intr-o camera a Securitatii. Anchetatorul avea un trup masiv si aducea a tigan. «Stii pentru ce esti aici?» Nu, i-am raspuns eu. «Stii, dar nu vrei sa spui», imi replica anchetatorul in mod obsesiv."" Mache, cum era el numit de prieteni, era invinuit cum ca impreuna cu alti tineri isi facusera o organizatie care lupta impotriva tarii si a comunismului.
ZGARCIURI SI LIGAMENTE. Imediat i s-a pus stigmatul de dusman al poporului si l-au aruncat in celula. Pentru 15 ani. ""Am mers prima data la Jilava. Intr-o incapere mica, cu multe paturi suprapuse, respirau chinuit 40 de suflete. Unii dintre noi trebuia sa doarma pe ciment. Ne taram pe sub paturi, pe cimentul rece. Respiram mirosul de transpiratie si de fecale, mancam arpacas si supe in care pluteau zgarciuri si tot felul de ligamente"", povesteste doctorul. Multa revolta se strangea in sufletul sau cand il vedea pe tortionarul Maromet, cum aduna detinutii ca sa asiste la bataile pe care fiecare dintre ei le lua. ""Si eu am avut parte de o bataie facuta in mod stiintific!"", spune doctorul razand. ""In celula aveam un informator. Iar eu nu puteam sa-mi tin deloc gura. Faceam conferinte mai mereu, ba despre medicina, ba despre politica. Intr-una din zile, am fost chemat in camera de anchete. Ofiterul de securitate m-a pus sa ma descalt, m-a asezat pe burta, cu picioarele ridicate si a inceput sa imi loveasca talpile. Apoi mi-a biciuit fundul. Cu vreo 70 de lovituri. Picioarele imi erau umflate ca niste perne, fundul, multa vreme, a fost atat de vanat, ca nu-l mai simteam."" Doctorul Ionescu vorbeste rar si linistit. Chiar si cand povesteste despre oamenii pe care ii vedea cum se scurg printre picioarele celorlalti detinuti sau despre noptile in care, pentru a incapea in camera stramta, se intelesesera sa doarma toti pe-o parte, iar la jumatatea noptii, la un semnal dat de un coleg, sa se intoarca pe cealalta parte. Si acum, dupa atatia ani, ii staruie in minte vorbele proaste si indobitocite ale unui gardian, atunci cand, cu disperare, a inceput sa bata in usa celulei pentru a chema un doctor colegului lor bolnav: ""Bati degeaba. Voi sunteti aici ca sa muriti!"", i s-a raspuns sec.