In franceza i se spune frumos: la gifle – parca auzi sunetul palmei aplicata de o persoana jignita pe obrazul de toval al unuia care s-a cocotat prea sus si care uita ca, de acolo, de sus, unii mai si cad. Si cad rau de tot.
Nu vreau sa reiau "problema Nastase", o va face Justitia, o putere in stat care abia acum isi arata coltii sai de caine de paza. Poporul roman, cu umorul antrenat de nenumarate dictaturi a reactionat insa sublim: de 1 martie la tarabe s-au vandut martisoare "matusa Tamara" iar pe Internet – din ce in ce mai popular! - a parut un joc delicios, in care un vanator fioros isi apara palatul de la Cornu de invazia unor palmipede purtatoare de virusi de gripa aviara si – se sugereaza – boala vacii nebune.
Bun venit inapoi in democratie, popor roman – caci putin a lipsit ca, la sfarsitul lui 2004, sa pierzi si aceasta mica cucerire postrevolutionara!
Dincolo de poporul roman exista insa demnitarii romani. Nu vorbesc despre presedintele tarii, incapatanarea cu care Iepurasul (de dinainte de alegeri) il fugareste pe (fostul) Urs este evidenta pentru toata lumea. Nu vorbesc nici despre guvernanti – au ei destule probleme (inundatii, gripa aviara, scandaluri in coalitie) si dincolo de tristele cazne prin care trec nedreptatitii Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu si, oricum, desecretizarea dosarelor "Bechtel" si "Portile de Fier" va netezi, se pare, triumful Justitiei.
Vorbesc insa despre Parlament. Despre acea posomorata institutie in care, impotriva bunului simt, o parte – o mare parte! - a deputatilor si senatorilor nu au alt tel decat sa-si apere interesele. Si sa faca astfel de ras atat ideea de democratie, cat si tara, cat si amintirea celor 1.100 de romani tineri care au cazut sub gloante nu ca sa faca averi uriase o mana de indivizi lacomi, ci ca sa ne bucuram de dreptate si egalitate – cel putin in fata legii.
Voturile celor care, aparand imunitatea imobiliara a lui Adrian Nastase, isi aparau de fapt, carierele politice patate au sunat, pentru intreaga Europa, ca o palma pe obrazul cetateanului european. Iar reactia – superba! - a membrilor uriasului Partid Social Democrat (infiintat de Ion Iliescu, in ideea ca in Romania este nevoie de un partid de stanga si transformat, de Adrian Nastase si acolitii lui, intr-un partid ultraliberal) a fost o demonstratie a intelepciunii romanului de rand, a democratiei pe care membrul simplu de partid si-a insusit-o, a faptului ca, totusi, in 16 ani populatia a invatat multe – si nu mai poate fi prostita.
Palma usturatoare a palmasilor n-a fost, asadar, aplicata doar pe obrajii atotputernicului Nastase, ci, omogen, mai toata asa zisa aripa de stanga din cele doua camere a fost pocnita, serios, peste bot, asa cum merita.
Iar daca politicienii de la Putere se tin de cuvant si vom avea, in viitor, Parlament unicameral, cu membri alesi prin vot uninominal, daca o Lege de transparenta a averilor si Legea lustratiei vor fi votate, puteti fi siguri ca, dupa 2008, nu veti mai vedea pe culoarele fostului palat al Poporului pe nici unul dintre cei care s-au umplut de rusine in zilele de glorie ale social democratiei de cumetrie din "epoca Nastase".