Maine, luni, cica vine primavara. Astronomica. La ora 20:26. Vai de mama ei! Saraca fetiscana. Cea mai stinghera dintre surorile-anotimpuri.

Isi atarna fustele mizere, ude, pe sarmele cui nimereste. Este a tuturor si a nimanui. Vine neobservata, pleaca neobservata, desi i se atarna sentimente topite de urechi. E orfana. A urlat cu toti ghioceii din dotare ca da, e aici. Dupa ce a cersit pe la usi, zgariata de iarna ce nu mai pleaca, s-a resemnat. Nu schioapata, nu mai plange, pentru ca a auzit ea ca o pictorita celebra ar fi zis sa nu crezi in cainii schiopi si in lacrimile femeilor. Bantuie noapte, zi, cu oasele rasucite de ignoranta oamenilor. Cine s-o mai observe? Mai ales acum, cand niste economisti, un englez plus un american, au concluzionat ca banii pot cumpara fericirea. Baietii astia
nu s-au lasat, si-au extins studiile, iata, mai sustin ca oamenii casatoriti sunt mai fericiti decat cei singuri. Daca primavara, asa amarata cum e, si-ar iesi din branduse, zicandu-le celor doi ceva de dulce: ""Mai baieti, lasati-o moale, ca macane. Eu dau fericire pe gratis. La casatoriti, necasatoriti, divortati, concubinati"".

Finantistii i-ar sugera ca mai bine s-ar vinde pe post de prezervativ la targul amintirilor. Incearca ei, economistii, s-o educe, s-o pedepseasca pentru vina de a da gratis un ""produs"" atat de dorit. N-are curaj sa-i abordeze. Lungita la pamant, isi face pumn mainile mici, raspunzand ipoteticei lor obraznicii: ""Nu sunt de vanzare. Si, in fond, ce e fericirea?"". Lumea va murmura un lenes, usor pervers ""cica a venit primavara"" mult dupa ora 20:26...