Cand se discuta despre coruptie, pu-blicul are in vedere cazuri concrete semnalate de mass-media, pe cand justitia are propria „lista" pe care o solutioneaza in acord cu legea. Cazurile din justitie le aflam, de cele mai multe ori, atunci cand probele sunt evidentiate in instanta si se apropie solutionarea. Ar parea, deci, ca ne referim la situatii foarte concrete si precis localizate. Cu toate acestea, in vremea din urma, atunci cand se vorbeste de coruptie se face trimitere nu doar la un caz local, ci si la regiuni, la tari si chiar la palierul global. Banca Mondiala si OECD, ONG-uri internationale, guverne si comunitati/grupuri sociale considera ca, in ultimii ani, coruptia a devenit o tema de ingrijorare semnificativa politica si economica.
Ca perceptie comuna, fenomenul coruptiei inseamna insusirea pentru scopuri personale a resurselor publice. In plan moral, coruptia este asociata tradarii increderii publice. Din punct de vedere juridic, se refera la nerespectarea legalitatii, regulilor si practicilor institutiilor. Practici corupte se intalnesc la nivelul guvernarii (toate ramurile), in afaceri si chiar in societatea civila. Definirea coruptiei este dificila pentru ca inseamna variabile care nu pot fi masurate direct. Studii econometrice si modele socio-matematice au fost elaborate pentru indici de perceptie (a se vedea Barometrul coruptiei globale, realizat de Transparency International). In schimb, pe baza studiilor socio-istorice s-a convenit asupra factorilor cauzali ai fenomenului coruptiei: politici si juridici, istorici, sociali si culturali, economici.
Nu intentionez sa propun o analiza a fenomenului coruptiei in Romania, desi acesta are o istorie care merita a fi cercetata. Datorita sensibilitatii din zilele noastre, ma voi referi doar la corelarea coruptiei cu politica, desi m-ar tenta si relatia cu economia.
In analiza politica se foloseste frecvent termenul de coruptie politica, incercandu-se explicarea relatiei cu politica insasi, asa cum mai spuneam, dar si descrierea formelor coruptiei in anumite arii cultural-geografice sau economice, din diferite tari ca si manifestari ale coruptiei „transantionale", modul in care sistemele statale gestioneaza asemenea comportamente transfrontaliere. In termeni generali, prin coruptie politica se intelege folosirea neadecvata a puterii publice pentru obtinerea unor avantaje nelegale, private sau pentru partide politice. Iar un autor sustine ca nu se poate aborda coruptia politica fara a introduce in ecuatie birocratia, judiciarul si coruptia militara (R. Harris, 2003). Altfel spus, aceste aspecte exprima coruptia elitei, iar identificarea coruptiei ca fiind sistemica inseamna ca un grup din cele amintite nu poate opera fara celelalte.
S-a spus frecvent ca in Romania ar exista „coruptie endemica", „un sistem ticalosit", iar unii sceptici-moralisti ca „puterea este corupatoare". Uneori s-a mentionat „coruptia la nivel inalt" si chiar termenul cleptocratie (interdependenta a ramurilor „puterii elitei"). Mai rar sau chiar deloc se intalneste constatarea referitoare la un individ corupt intr-un sistem onest. Unii observatori ai fenomenului au fost chiar tentati sa conchida asupra coruptiei ca act obisnuit intr-un sistem in care aproape fiecare piesa este corupta. Asa incat indicele de perceptie a coruptiei in Romania, relevat de Transparency International, nu ar trebui sa mire.
O tara in care se considera coruptia politica drept o extensie a intregii activitati politice inseamna ca-si asuma o vulnerabilitate de tara foarte crescuta. Intr-o asemenea tara investitorii nu au curaj sa opereze, ori vor exacerba perceptia coruptiei pentru acoperirea unor „pagube colaterale". Cei care se simt siguri doar intr-un mediu determinat de statul de drept vor aprecia ca insasi legile devin subiectul interpretarilor scalei coruptiei, ca aplicarea lor este produsul si instrumentul coruptiei, ceea ce inseamna, de facto, o incalcare a normelor formale ale institutiei.
„Triunghiul de fier", alcatuit din relatia intre politica, birocratie si grupuri de interese creeaza, cel mai adesea, o structura aproape impermeabila de influentare a electoratului. In functie de nivelul/calitatea culturii politice a unei societati, formele si practicile coruptiei politice devin uneori aproape imperceptibile. Cateodata, insa, actele de coruptie politica izbucnesc in adevarate scandaluri, cu reverberatii nationale si chiar internationale (a se vedea cazul Watergate ). Ce sa spunem de Romania, dar si de alte state din centrul, estul si sud-estul Europei, unde tranzitia spre un sistem politic democratic a ingemanat actiunile birocratiei cu formele politice care au generat grupuri de interese, intr-un proces economico-social si politic care a parut, pentru cei mai multi, a fi normal? Faptul ca membrii unui guvern, imediat dupa ce au intrat oficial in functiune, devin "oaspeti" ai unui grup de interese cu legaturi politice clare cu guvernarea abia instalata este sau nu o manifestare a coruptiei politice? In orice caz, o expresie a relationarii permicioase a componentelor amintitului "triunghi de fier" se evidentiaza intr-o asemenea situatie. Si sa mai spunem ca, in unele cazuri, grupurile de interese isi desemneaza fatis delegatii care exercita direct actiunea politica si/sau actul de guvernare, impunand un adevarat "antreprenoriat politic". Iar in asemenea cazuri, granita intre politica si coruptie aproape dispare. Pe calea "antreprenoriatului politic" este chiar greu sa nu se ajunga la coruptie politica.
In Romania se vorbeste deosebit de intens si pasional despre coruptie si, cel mai adesea, despre coruptia politica. Spectacolele politice in care coruptia joaca rolul principal ne sugereaza ca tot sistemul politic si institutiile statului sunt corupte. Dar pana cand Justitia nu va solutiona credibil cazuri presupuse a fi de coruptie, vom fi o tara corupta, fara corupti. O marca nedreapta, care deja ne aduce costuri nu numai de tara, ci si de cetatean. Asadar, inca asteptam ca in locul harjoanei dintre politica si coruptie sa se demonstreze ca in Romania coruptia politica este ingradita de justitie si masurile preventive. La fel, si celelalte forme de coruptie.
Prof. univ. dr. Vasile PUSCAS
Institutul de Studii Internationale
Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca