Condamnarea comunismului de catre Biserica

Biserica Ortodoxa Romana condamna oficial comunismul ateist intrucat il considera "strain si dusman fiintei neamului romanesc increstinat inca de la nasterea sa in istorie" (Comunicat al Biroului de Presa al Patriarhiei Romane din 21 noiembrie 1990). Printre motivele invocate in acest document care exprima pozitia Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane la aproape un an de la revolutia din decembrie 1989, se face referire la "experienta amara si tragica a tarii noastre, a tarilor Europei rasaritene si a altor tari din lume care au cunoscut comunismul, ranile adanci din suflete si constiinte, precum si dezastrul social si economic pe care l-a creat comunismul ateu timp de mai multe decenii, au aratat clar ca ideologia si sistemul comunist au fost deodata impotriva credintei in Dumnezeu si impotriva demnitatii umane".
In prima jumatate a secolului XX, Biserica Ortodoxa Romana fusese criticata pentru ritualismul in care se presupunea ca era incorsetat cultul ei: "S-a zis ca ea (n.n. - Biserica Ortodoxa Romana) da o prea mare importanta cultului extern, ritualului, si incatuseaza in chip prea tiranic constiintele credinciosilor..." (C. Radulescu-Motru, Cultura romana si politicianismul, Editura Librariei Leon Alcaly, Biblioteca pentru toti, Bucuresti, p. 151). Din pacate, aceasta perceptie eronata i-a tinut la distanta, si continua sa-i mai tina inca, pe unii dintre intelectualii vremii. Cu toate acestea, cercetarile intreprinse de acestia asupra modului in care Biserica Ortodoxa Romana a supravietuit regimului comunist ateu din Romania ar putea reconsidera functia sociala a cultului liturgic, pe langa cea specific duhovniceasca.
Cultul liturgic a reprezentat forma de "rezistenta" atat a Bisericii Ortodoxe Romane, cat si a celorlalte confesiuni crestine din tara noastra, in fata unui regim comunist dictatorial si ateu. Inalt Prea Sfintitul Arhiepiscop Bartolomeu Anania, referindu-se la mentinerea vietii liturgice in Romania ca forma de rezistenta in fata regimului comunist, spunea: "Functia principala a Bisericii este cea sfintitoare, iar sfintirea se face prin intermediul actului liturgic. Acest act liturgic s-a mentinut permanent in Biserica" (Valeriu Anania, Nu avem acces la universalitate decat prin etnic, in "22", n. 40, 19 octombrie 1990, p. 15). O constatare similara este facuta si de tanarul istoric George Enache: "In linii generale, asa a fost inteleasa si tolerata religia de-a lungul epocii comuniste, rostul Bisericii fiind redus la un rol exclusiv liturgic" (George Enache, Ortodoxie si putere politica in Romania contemporana, Editura Nemira, Bucuresti, 2005, p. 17). Aceste afirmatii ne indreptatesc sa tragem concluzia ca supravietuirea constiintei crestine in vremurile de dictatura comunista s-a datorat tocmai "incapsularii" Bisericii Ortodoxe Romane in ritualul sau cultic.
Ritualul cultic - pe langa faptul ca reprezinta o dovada a sensibilitatii religioase si a credintei celor care au contribuit la formarea, dezvoltarea si pastrarea lui - constituie arhetipul civilizatiei, in sensul ei manierat, opus starii de barbarie si primitivitate. Dominicanul Bartolomeu de Las Casas, intr-o lucrare dedicata culturilor indigene din America, sublinia determinanta civilizatoare a ritualului cultic in felul urmator: "Cu cat erau mai civilizati (nn. - popoarele indigene), cu atat ridicau temple mai bogate, mai frumoase si mai somptuoase" (Carmen Bernand & Serge Gruzinski, Despre idolatrie. O arheologie a stiintelor religioase, Editura Amarcord, Timisoara, 1998, p. 45). Aceasta determinanta civilizatoare a cultului avea sa permita crestinilor protestanti sa substituie cultului religios un ritual civil cu substrat sacramental. Luther, spre exemplu, recomanda completarea ritualului cultic prin realizarea binelui fata de aproapele in viata profesionala. Astazi, afirmatia lui Luther capata o si mai mare greutate in contextul in care remarcam tendinta protestanta de reconsiderare a functiei si importantei ritualului cultic pentru constiinta si trairea crestina.
Europa, in a carui cultura subzista germenele mesajului Evangheliei Mantuitorului nostru Hristos - fapt, din pacate, nerecunoscut in proiectul Constitutiei europene -, detine un tezaur nepretuit: cultul liturgic crestin, izvor si radacina ale intregii culturi de inspiratie crestina. Astazi, Biserica se asteapata ca valoarea ritualului cultic crestin, subapreciata de catre comunisti, sa fie reconsiderata cum se cuvine de catre intelectualii europeni. Acest lucru este de inteles, cu atat mai mult cu cat revolutia anticomunista si proeuropeana din 1989, axata inclusiv pe manifestarea libertatii religioase, a dus la sfaramarea unui regim politic totalitar si ateu, asa cum a fost cel comunist.

---

Despre autor: