Recent, Liceul de Coregrafie „Floria Capsali" din Bucuresti a mai adaugat istoriei sale – foarte bogata, dar, din pacate, putin cunoscuta publicului larg si mai ales copiilor – inca o pagina de esenta, pilde si realizari, o pagina de mare incarcatura emotionala. S-a intamplat cand dansatorul, coregraful si regizorul de talie mondiala Gigi Caciuleanu a revenit pentru cateva ore in Liceul pe care l-a absolvit cu ceva timp in urma si despre care a vorbit in stilul sau inconfundabil, elevilor si profesorilor, deopotriva. Sarmant, cu un fin simt al observatiei, plin de umor si cu o conversatie elevata, dar nonconformista, Gigi Caciuleanu a reusit, in cel mai firesc si nonsalant mod, ca in timpul petrecut aici, prin povestile si amintirile din experientele traite, sa ofere lectii de o rara consistenta. Fiecare mica istorie, cu cate doua-trei pilde, explicata in baletul sau gestic si verbal, atat de spumos, a suplinit poate zile, saptamani sau chiar luni de scoala. Prima s-a referit la modul cum a depasit un blocaj (tehnic) prin clasa a VI-a sau a VII-a, cand nu reusea nicicum sa faca dublu tur (o miscare esentiala in limbajul baletului clasic): „Nu-mi iesea si pace. Echilibrul meu era aiurea si oricat de mult incercam, parea totul inutil. Apoi, intr-o noapte, mi-am visat picioarele facand miscarea corecta si capul in dreptul tumburusului din centrul oglinzii mari ce se afla in sala 1 de balet, iar a doua zi, totul era rezolvat. Miscarea mi-a reusit din prima pentru ca intelesesem, in fine, ca pozitia corpului meu nu fusese corecta", moment in care toata asistenta profesorala a strigat in cor: „asta e oglinda!" aratand spre unul din pereti, pe care, dupa ce a privit-o cu duiosie, a continuat: „pacat ca nu mai aveti scoala veche, acea splendida cladire din strada Lemnea, care, pe langa frumusete si personalitate, avea si arta in ea". Pilda: daca esti preocupat zi si noapte de ceea ce iti cere profesorul si daca la asta mai adaugi si vointa, atunci totul e posibil si vei reusi. A mai vorbit apoi de intalnirea care i-a fost propusa de un director de teatru din Franta cu legenda baletului clasic Maia Plisetkaia, pentru a-i face o coregrafie la spectacolul „Nebuna din Chaieux", unde urma sa aiba rolul principal. Intalnirea avea loc pe peronul unei gari din apropierea marii. El a intarziat – desi e politetea personificata – si cand a ajuns acolo, seara tarziu, a gasit-o pe peron, cu parul in vant, stand dreapta, serafica si imperturbabila. S-a dus la ea, s-a scuzat si s-a oferit sa o conduca la hotel. Maia i-a spus sec: „arata-mi la ce miscari coregrafice te-ai gandit pentru mine!", iar Gigi, siderat, i-a raspuns: „dar suntem in gara, e pustiu si e noapte". Maia a replicat: „nu ma intereseaza, vreau sa vad coregrafia". Si atunci, spune el: „m-am apucat sa-i arat, deci sa dansez, acolo pe peron, cateva dintre ideile care aproape mi se aglomerau in cap, gandindu-ma ca dupa ce termin, ea imi va spune sec: Caciuleanu, esti un bou, condu-ma la primul tren. Dar n-a fost asa, a spus doar: imi place, imi convine, hai sa mergem". Pilda: un om care iubeste baletul, pana a fi sinonim cu el, nu observa amanunte neesentiale, ca: intarzierea, scuzele, ora inconvenabila, pustietatea garii, nu se risipeste inutil, ci ia in consideratie doar dansul, rolul pe care trebuie sa-l personifice si toate energiile merg spre asta. A mai povestit de un loc pe planeta unde trebuia sa aleaga niste balerini pentru un spectacol si intrand de la lumina la cetos si fiind in contre-jour, nu prea vedea clar decat o mare de oameni, cateva brate, cateva pointe, miscari caracteristice scenei, o masa informa, oarecum descurajanta, cand, la un moment dat, inima i-a tresarit vazand departe in fundul salii un port-de-bras sublim (o alta miscare clasica din alfabetul dansului) venit parca din alta lume prin delicatetea si perfectiunea lui si, fireste, a ales acea persoana. Fata, o fosta balerina, venea de la manastire unde fusese calugarita. Nu mai exersase de mult. Pilda: acolo unde harul, talentul, chemarea si dorinta sunt prezente, si simpla ridicare a unui brat inseamna arta si poate lumina o scena. Au fost multe asemenea povestiri reale si cu foarte mult talc, care, fiind spuse cu sinceritate descurajanta, exuberanta si verva, au oferit un buchet de pilde, talcuri, lectii de fapt, ce trebuie sa stea la baza formarii artistului dansator. A fost o dupa-amiaza de primavara autentica, cu mult soare afara si inauntru, cu bucurie coplesitoare, ca un film bun de colectie.