Biologie si politica

In iunie 2001, intr-o vreme in care mitul eficientului tandem Iliescu -Nastase se lafaia cam prin toate publicatiile, am scris primul meu editorial impotriva acestei nefaste simbioze. Intitulat "Basca si Beretta", textul incerca sa atraga atentia si asupra complicitatii, si asupra incompatibilitatii acestui cuplu, un simbiot manuind cu sofisticata dexteritate cele mai scumpe arme de vanatoare, cu gazda lui arborand o simbolica basca proletara. Iata ca, dupa un cincinal, mai intai Iliescu s-a prabusit sub eticheta de produs expirat, iar acum simbiotul, stalpul si exponentul celei de-a doua generatii a oligarhiei pesediste - Aroganta Sa Adrian Nastase - s-a prabusit si el, cu catapeteasma cu tot. Dupa o cascada de dizgratioase acrobatii, cu 37 de voturi contra 16 (totusi), fruntasii propriului partid l-au obligat pe Nastase sa-si abandoneze toate functiile, alegandu-l apoi (banui ca in unanimitate) pe Ion Iliescu in fruntea unui Consiliu de Onoare care sa epureze PSD de propria-i esenta abuziva, corupatoare si corupta.
Ma despart astfel azi, cu o jubilatie modesta si compasiva, de una dintre temele principale ale editorialelor mele. Nu am nici o incredere in functia catartica a lui Ion Iliescu in fruntea fantomei Colegiului Superior de Partid, acel traditional cimitir al elefantilor din PCR care vegheau motaind la puritatea ideologica si morala proletara a tovarasilor. Sunt departe de a avea certitudinea ca, in ceasul al 13-lea, Adrian Nastase va fi deprins in fine lectia retragerii - macar discrete daca nu onorabile, ca de onoare nici nu poate fi vorba. Ar fi mai aproape de firea personajului ca acum, scrasnind ca Lapusneanu "daca voi nu ma vreti, eu va vreu!" sa se razbune turnandu-si fostii complici - ceea ce, evident, ar simplifica mult sarcina dificila a DNA. Asa ca s-ar putea sa mai cedez cateodata imboldului de a scrie, fie despre Ion Iliescu, fie despre fosta-i beizadea devenita de prin 2002 un arogant "element rasculativ" si acum tap ispasitor al tuturor pacatelor pesediste, dar nu cred ca viata imi va mai oferi vreodata motive sa ma refer la simbioza Iliescu-Nastase.
In ceasul despartirii, ma simt legitimata, ca una care a infruntat acest incongruu, dar veninos si razbunator tandem mult mai devreme si mai fatis decat altii, doar o vorba - vorba dlui Pruteanu, si el reincarcat acum la TVR - sa mai spun. Silit sa se sinucida, de propria garda pretoriana, imparatul Nero se despartea de viata intr-un ultim acces de paranoia narcisista, murmurand "Qualis artifex pereo!" - ce mare maestru piere prin mine! Intr-un interviu cvasi-testamentar, si dl. Nastase - care recunoaste acum ca prea multele manute ale Guvernului 2000-2004 erau apucatoare si cam murdarele - se lauda in schimb cu o guvernare eficienta, performanta - brici, ce mai. E dreptul lui sa-l imite pe Nero, dar mi se pare ca noi, ceilalti, n-ar trebui sa acceptam cinismul de bodega care confunda smecheria cu inteligenta si ridica abilitatea la rangul de criteriu suprem al excelentei.
De unde atata performanta, frate - si la cine? La dl. Leonard Cazan? - am si eu oful ca n-am reusit sa aflu vreme de patru ani ce reforme a facut Ministerul Reformelor. Sau la dna Puwak, care a desirat, ca Penelopa, negocierile de integrare doar ca sa nu recunoasca progresele acestora in timpul Guvernului Isarescu? La succesivii ministri ai Sanatatii, remarcabili prin opera lor stiintifica comuna? Vorbim de eficienta dnei Stanoiu in subordonarea Justitiei, de dl. Sergiu Sechelariu, eficient in termopane, sau cumva de eficienta ministrului spaga, acest Penes Curcanul de care nu se mai aude nimic? Dl. Hurezeanu ne spune, si doar a fost si d-sa pe-acolo o vreme, ca Adrian Nastase lucra zilnic 12 ore: problema e la ce lucra el atat de intens, la binele tarii sau la colecta comisioanelor si la completarea colectiilor?
Fiindca veni vorba de simbioze, examinarea la microscop a regimului "Iliescu doi jumate - Nastase primul" - si, sper, ultimul - dovedeste mai clar decat oricand ca unica forma de eficienta a acestui regim a fost la nivel biologic: a dezvoltat o imensa colonie de simbioti, fiecare la randu-i gazda pentru simbiotii mai mititei. Ramane de vazut daca acestia vor sucomba impreuna cu mai marii lor intr-o vasta synnecroza (piere gazda, piere si simbiotul, si viceversa) sau isi vor gasi repede-repejor un alt gazdoi - vreun peste-anemona, vreun crocodil amabil cu pasarea-dentist - al carui comensal sa devina si impreuna cu care sa prospere.

---

Despre autor: