Eugen Uricaru, de curand ai publicat romanul "Supunerea", carte care te readuce in prim-planul vietii literare romanesti. Presedintia Uniunii Scriitorilor te-a indepartat o vreme de la masa de scris, dar, iata, ai reusit sa duci la bun sfarsit o carte care se anunta a fi unul din evenimentele anului 2006.
Ultima carte (sper nu cea din urma) este romanul "Supunerea" si acum am prilejul sa le multumesc lui Silviu Lupescu si Madalinei Ghiu pentru interesul si solicitudinea lor vizavi de acest manuscris. Ma bucur foarte mult ca am reusit sa inchei acest proiect, cu atat mai mult cu cat nu mi-a fost usor in ultima vreme - si nu ma refer doar la ultimul an, ci la ultimii ani. In contradictie cu aparentele, am reusit - cred eu - sa inchei cu bine ceea ce mi-am propus acum 5 ani, anume sa pun in viata doua legi in favoarea scriitorilor (indemnizatia de merit si bonusul compensator la pensii) si, nu in ultimul rand, scrierea acestei carti. Spre deosebire de celelalte romane, a cerut un timp neobisnuit de lung.
Ce ai acum in lucru?
Am doua romane si o carte-eseu despre China, care se va chema "Dansul Dragonului". Lucrez la amandoua romanele. Primul este un roman pseudoistoric, avandu-l ca subiect pe Avram Iancu, iar celalalt are ca subiect o problema morala strict contemporana: relatia dintre stiinta si constiinta. Vreau sa fie totusi limpede faptul ca la unul scriu si la celalalt ma gandesc. Pentru mine efortul este echivalent.
Acum, nelipsita intrebare a acestei rubrici: cum privesti literatura romana actuala?
Literatura romana contemporana a trecut printr-o mare criza si probabil ca aceasta criza nu a luat sfarsit. Oricum, ne aflam in fata unui nou peisaj. Au aparut scriitori comerciali, s-au multiplicat centrele de influenta mediatica, s-au inmultit grupurile de presiune. Exista inca o mare deruta in ceea ce priveste caile care duc catre viitor. Rolul criticii s-a modificat: din judecator a devenit animator al vietii literare, iar "gloria" literara nu mai tine loc de vehicul social, ca altadata. Totusi, in tanara generatie sunt talente care-mi dau speranta zilei urmatoare. Nu intotdeauna talentele sunt si numele care-s foarte cunoscute. Talentele se recunosc in carti, nu in fotografii.