Teoretic, acordarea unui premiu de catre Uniunea Scriitorilor ar trebui sa propulseze un scriitor, sa aduca dupa sine un interes mai mare din partea editurilor si o promovare sustinuta. Practic, in Romania, un scriitor recunoscut pentru valoarea sa nu reuseste sa se vanda.

La sfarsitul lui 2005 Uniunea Scriitorilor din Romania acorda premiile pentru cei mai buni scriitori - proza, poezie, debut etc. Nume ca Gheorghe Craciun (""Pupa Russa"", Ed. Humanitas), Constanta Buzea (""Netraitele"", Ed. ""Vinea"") sau Ioana Bradea (""Bagau"", Ed. Est) reveneau in atentie sau pur si simplu intrau pe scena literaturii contemporane. In ciuda recunoasterii valorii artistice de catre un juriu format din critici literari importanti care, teoretic, dau notele semnificative pentru scriitura, nici unul dintre premianti nu a beneficiat de o atentie sporita din partea editurilor, adica tiraje mari, promovare si vanzari pe masura. Asta in conditiile in care nu de putine ori strainii, mai mult sau mai putin talentati, au parte de o mediatizare agresiva. Editurile care au publicat cartile premiate de USR nu au depasit tiraje de aproximativ 700 pana la 2.000 de exemplare, cu exceptia lui Horia Roman Patapievici (5.000 de exemplare la Humanitas pentru ""Ochii Beatricei""). Nu se stie nici daca acestea toate s-au vandut, nici daca vor fi reeditate. A cui e vina: a editurilor, care nu au de gand sa pluseze pe autori recunoscuti din punct de vedere al fortei scriiturii sau a cititorilor care nu dau nici macar doi bani pe scriitorii romani?