Intoarcerea profesorului autoritar

"Dupa ce am predat o jumatate de veac in multe tari si in diverse sisteme de invatamant superior, mi-am dat seama ca sunt din ce in ce mai nesigur de legitimitatea, de adevarurile fundamentale ale acestei <<profesii>>", scrie universitarul George Steiner in introducerea prelegerilor Charles Eliot Norton, tinute la Universitatea Harvard, in 2001 si 2002. In buna traditie a acestor prelegeri, textele au fost prinse intr-o carte, intitulata "Maestri si discipoli", tradusa la Editura Compania in 2005. In paranteza, "Sase plimbari prin padurea narativa" a lui Eco e, de asemenea, un volum compus din discursuri pentru urechile distinse de la Harvard.
Profesorul Steiner preda literatura comparata la Oxford si a trecut, in calitate de student sau de profesor, prin cele mai renumite centre universitare europene si americane: Cambridge, Harvard, Paris, Geneva sau Chicago. Este autorul unor eseuri filozofice si literare de referinta - "Tolstoi sau Dostoievski" (1958), "Moartea tragediei" (1961), "Dupa Babel" (1975) - si al unui roman mai putin cunoscut. "Dupa Babel" este considerat primul studiu consistent dedicat problemei traducerilor si este alcatuit dintr-un montaj sclipitor de exemple erudite, axate, in mare parte, pe probleme circumstantiale.
Dominatia anecdoticului in fata analiticului si inflatia de referinte culturale desprinse, in cea mai mare parte, din filozofie si literatura sunt trasaturile care definesc, pagina cu pagina, si cele sase eseuri din "Maestri si discipoli". Tema prelegerilor ar fi, judecand dupa titlul original ("Lesons of the Masters") si dupa afirmatia din introducere, aceea a definirii maestrului in raport cu vocatia predarii. In fapt, cartea ocoleste, nu de putine ori, la mare distanta tema si, de aceea, titlul din limba romana, care pune accent pe relatia dintre maestru si invatacel, e mai inspirat. Sunt urmarite exemple din cultura ebraica (cuvantul "rabin" inseamna, la origini, invatator), dar mai ales din cea crestina, din istorie si, in egala masura, din fictiune. In general, legaturile dintre maestri si discipoli urmeaza un algoritm tipic, tributar, in mod evident, culturii orientale: mai intai indragostirea, apoi tradarea discipolului si, in sfarsit, consacrarea acestuia ca un nou maestru.
In deschiderea primului eseu, maestrul este definit, la modul ideal, drept purtatorul si transmitatorul adevarurilor care imbogatesc viata, "o fiinta inspirata de o viziune si o vocatie iesite din comun". De aici prima contradictie: cum este posibil ca un asemenea personaj sa-ti prezinte o nota de plata, in schimbul cunostintelor, al intelepciunii, al doctrinelor etice si al rationamentelor logice? "De ce am fost retribuit, de ce mi s-au dat bani pentru ceea ce este oxigenul meu, ratiunea mea de a fi?", se intreaba Steiner, legand astfel exemple ilustre ale unor ganditori care au refuzat sa urce la catedra (Spinoza, Kafka, Wallace Stevens, Sartre) de propria biografie universitara. Un alt subiect generator de contradictii este acela al relatiei erotice dintre profesor si elev, care tine, in opinia universitarului britanic, de insasi natura actului didactic: "Orice <<patrundere>> in Celalalt, prin persuasiune sau amenintare (frica este un dascal redutabil), se invecineaza cu eroticul si il declanseaza. Increderea, oferta si acceptarea au radacini sexuale. Predarea si invatarea sunt modelate de o sexualitate a sufletului omenesc altfel inexplicabila". Majoritatea relatiilor urmarite de Steiner, de la cele cu o componenta evident erotica (Socrate si Alcibiade, Heloise si Abelard, Hannah Arendt si Heidegger) la cele mai sobre si mai distante (Platon si Socrate, Max Brod si Kafka, Husserl si Heidegger) sunt tributare acestui scenariu.
Nu sunt ocolite nici referirile la autodidacticismul modern, bazat pe utilizarea Internetului, cu accesul nelimitat la orice fel de informatie pe care il presupune acesta. Dincolo de acest relativism, sa-i spunem postmodern, predarea autentica va presupune intotdeauna, in opinia lui Steiner, vocatie, superioritate intelectuala si, mai ales, o relatie bazata pe autoritate/ dominare intre maestru si discipol. Daca ar fi sa concentram mesajul cartii intr-o singura propozitie, aceasta ar fi: "Profesorul nu va disparea niciodata!". In general, punctul slab al demonstratiei lui Steiner este fascinatia neconditionata pentru ganditorii sai preferati, care duce la frecvente abateri de la tema. Punctele forte sunt dramatizarea biografiilor, cultivarea anecdoticului, bogatia exemplelor si talentul literar al oratorului, care fac aceste prelegeri accesibile, intr-un mod fericit, publicului larg.

---

Despre autor: