Francofonia inseamna o limba, o mare cultura si, negresit, un mod de a fi sau un mod de a te situa in lume. Limba (franceza) a fost cateva secole o limba universala. Azi este vorbita de cateva sute de milioane de indivizi, pe toate continentele. In comparatie cu engleza (care a devenit o lingua franca), cu chineza si spaniola, franceza este in regres. O tema de meditatie. Ea joaca, totusi, un rol important in lume pentru ca are in spate un model cultural. Nu putem face abstractie de el. Orice am face, ne referim la Montaigne si, daca suntem scriitori, ne referim la Balzac, Baudelaire, Proust, Valery. Ei fac parte din cultura noastra individuala si sunt puncte de reper in existenta noastra intelectuala. Mai este ceva cu franceza si, in genere, cu francofonia: reprezinta un mod de a-ti subtia spiritul, un mod de a gandi lumea si un mod de a te bucura de existenta. Francezii - s-a spus de atatea ori - stiu sa manance si stiu sa-si aleaga vinul la masa, stiu sa-si organizeze "loisir"-ul si stiu sa se imbrace cu gust. Daca exista fericire pe lume, atunci ea are, in primul rand, o dimensiune franceza. Chiar si "nefericirea de a fi fericit", cum zice Cioran, este tot de origine franceza. Timp de doua secole (sec. XVIII si sec. XIX) Europa s-a instruit si si-a format gustul estetic la scoala franceza. A trait, putem spune, dupa ora galica. Nu sunt sigur daca nu face si azi acest lucru.
Eugen Simion
Budapesta, 3 martie 2006