Oficialii europeni veniti la Bucuresti cu avionul de dimineata si plecati cu cel de seara sunt cum nu se poate mai multumiti. In Romania se lupta impotriva coruptiei. Multumit e si poporul din suburbii. Ciocoii sunt, in fine, pedepsiti.
Daca dai deoparte fumul, fulgerele si tunetele artificiale vei descoperi nu fara surprindere ca de o luna si ceva, de cand dureaza telejustitia in direct, din punctul de vedere al realitatilor, singurele care conteaza, cruciada judiciara impotriva coruptiei e egala cu zero.
Ea se reduce la trei nume: Adrian Nastase, Dinu Patriciu si Ovidiu Tender. Toate actiunile spectaculoase, huruitoare ale Procurorilor i-au vizat doar pe cei trei. Asa-zisa lupta a coruptiei la nivel inalt n-a trecut de cercul stramt reprezentat de aceste personaje. Ai ciudata impresie a unei crancene preocupari de a nu se trece cumva dincolo de marginile cercului asupra caruia s-au concentrat toti: Parchet, presa, oficialitati. Ani in sir s-a vorbit despre mari cazuri de coruptie, despre averi spectaculoase facute peste noapte, despre complicitatile guvernantilor cu mafiotii, despre implicarea politicienilor din toate partidele in cheltuirea banului public. A auzit cineva de vreun dosar deschis de Parchet in aceasta perioada care sa implice, fie si sub forma de martor, vreun lider PD? S-a deschis vreun dosar al vreunei privatizari frauduloase, al vreunei licitatii dubioase, al vreunei concesionari cu cantec?
Mai mult, chiar in legatura cu cei trei, Parchetul tradeaza o neobisnuita grija pentru o operatie chirurgicala precisa, care sa nu atinga si alte persoane. Din lunga lista a celor acuzati in cazul Rompetrol, doar Dinu Patriciu e subiect de actiuni spectaculoase. Toti ceilalti, in frunte cu premierul Calin Popescu Tariceanu, au fost uitati cu desavarsire. Adrian Nastase e acuzat de a fi luat mita niste termopane. Asta dupa ce, in campania electorala din 2004, Traian Basescu il denunta c-a luat comisioane incomensurabile din toate privatizarile si concesiunile dintre 2001 si 2004.
Se duce in Romania de azi o lupta pe viata si pe moarte impotriva coruptiei?
Nici vorba.
Impresia de lupta isi are cauza in spectaculoasele actiuni ale Parchetului: arestari preventive, perchezitii huruitoare, interceptari de telefoane, anunturi de noi dosare penale impotriva a doar trei persoane.
Actiuni strict mediatice sau, mai bine zis, propagandistice, fara prea mare importanta in raport cu efectele in mersul anchetei.
Arestarea lui Ovidiu Tender n-a miscat ancheta nici macar cu un centimetru.
Arestarea preventiva a lui Dinu Patriciu nu e de nici un folos pentru o ancheta axata esential pe chestiuni financiare si economice.
Perchezitia la imobilele lui Adrian Nastase nu va aduce o proba mai temeinica decat simpla expertiza.
De ce se fac atunci?
De ce nu se multumeste Parchetul cu munca tacuta, serioasa, temeinica la dosar pentru a-l trimite cat mai iute in instanta?
Raspuns: Pentru ca tot ce se intampla acum nu e o autentica lupta impotriva coruptiei. E o diversiune menita a crea imaginea de lupta impotriva coruptiei la nivel inalt.
Si in tot acest timp:
marile averi stranse prin jefuirea avutiei nationale raman neatinse;
clientela politica a partidelor sta deoparte si se amuza de prostia poporului, incantat ca beneficiaza de telejustitia in direct;
coruptia continua sa se manifeste pe scara larga.
Diversiunea cu teroristii din decembrie 1989 a avut drept scop, printre altele, abaterea atentiei de la instalarea temeinica a echipei lui Ion Iliescu. Tinerii, cetatenii se apucasera sa bantuie pe strazi cerand transformarea loviturii de stat perestroikiste intr-o autentica miscare anticomunista. Si atunci au aparut asa-zisii teroristi. Cu simulatoarele lor de impuscaturi, cu zvonurile abil intretinute prin intermediul TVR, cu simplii cetateni care trageau unii intr-altii, ca prostii.
Urmarea? Romanii s-au refugiat in case. Tinerii au coborat in statiile de metrou sa controleze eventualele arme din colivele babelor. Iar noua echipa si-a vazut de treaba.
Poporul era ocupat cu spectacolul luptei impotriva asa-zisilor teroristi.
Nu se repeta cumva scenariul din decembrie 1989 si in aceste zile, cand lupta impotriva coruptiei a devenit un spectacol care lasa neatinsa marea coruptie?
Si n-avem temeiuri sa credem ca tot ce se intampla in aceste zile e opera Mafiei?
Care-si poate vedea de treaba in timp ce opinia publica e ocupata cu spectacolul telejustitiei in direct?