Ce inseamna a posti
cu adevarat? Poate este nevoie sa auzim mereu pana cand vom invata. Ierarhul care pastoreste romanii ortodocsi din
Germania, Europa Centrala si de Nord a vorbit despre ""Post in lumina Invierii"", intr-o conferinta sustinuta la Bucuresti.

Inalt Prea Sfintitul Serafim Joanta, Mitropolitul pentru Germania, Europa Centrala si de Nord, este un ierarh foarte iubit de credinciosi. Mai ales de tineri. Nu stiu cum este receptat in Occident, dar aici, in tara, este iubit. Aveam sa constat aceasta la finalul conferintei sustinute recent de Inaltul Serafim la Bucuresti. Oamenii erau in stare sa se calce in picioare pentru a-i smulge binecuvantarea. Intamplarea, fericita, a facut ca pe mine sa ma binecuvanteze de doua ori. De ce este atat de iubit? Pentru simplul fapt ca are o deschidere foarte mare spre problemele tinerilor si abordeaza chestiunile duhovnicesti tinand cont de faptul ca omul contemporan este mult mai rational si are nevoie de explicatii si interpretari pe masura.
""SORBIREA"". La conferinta a vorbit despre ""Post in lumina Invierii"", despre cum sa ""sorbim"" puterea lui Dumnezeu din noi insine facand asceza. Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem. Este o mare binecuvantare pentru noi insine sa postim, spune mitropolitul plecat de 20 de ani printre europenii de vest. Astazi, oamenii sunt mai comozi, au nevoie de scaune sau chiar ar vrea banci in biserici, asa cum vad la catolici, reclama slujbele prea lungi ale ortodoxiei. Pentru cine intelege, statul in picioare sau in genunchi este o forma de asceza a crestinismului de Rasarit. ""Prin post si prin alte practici ascetice, cum ar fi privegherile, metaniile, infranarile de tot felul, urmarim disciplinarea vietii noastre. Sfantul Apostol Pavel, cand spune «imi chinuiesc trupul», face aceasta tocmai pentru a-si birui patimile. Dar in acelasi timp stim ca nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau. Avem de lucru cu ceea ce s-a strecurat rau, de la diavol, din afara, in creatia lui Dumnezeu. Asceza nu lupta impotriva trupului, ci urmareste eliberarea trupului de stricaciunea pacatului"", au fost cuvintele ierarhului invitat in Romania de Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi.
OMUL LUI DUMNEZEU. Cat de mult sa postim sau, mai bine zis, e de ajuns felul in care postim? IPS Serafim spune ca, daca vrea cu tot dinadinsul, omul poate tine atata post ca s-ar mira si el de cat de putina mancare are nevoie. Se referea la postul tradus prin lipsa totala de mancare si bautura, cum faceau vechii evrei si insusi Mantuitorul. Progresele insa nu se fac dintr-o data, ci vointa se intareste treptat spre post si prin post. Trebuie insa o constanta in toate, pentru ca ""omul lui Dumnezeu este constant, merge inainte mereu, nu cedeaza, nu da inapoi"".
""Nu postim de dragul postului, ci spre a ajunge astfel la iubire, pace, seninatate, dragoste fata de aproapele, la o cainta mai profunda, la o impartasanie mai deasa si la intalnirea cu Dumnezeu."" Cand postim, sa fim constienti ca ne aducem pe noi jertfa lui Dumnezeu, ca ne facem vase curate, pentru ca El sa poata lucra in viata noastra.
cu optimism. In asamblu, mesajul IPS Serafim Joanta a fost ca postul si asceza sunt dimensiuni permanente ale unei ortodoxii care, daca ar fi traita cu adevarat, cu bucurie si optimism, ar atrage toata lumea la ea. Ierarhul cu resedinta mitropolitana la Nürnberg, si avand in pastorire ortodocsi romani aflati in Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca si Finlanda, si-a exprimat regretul ca lumea contemporana este una prea rationala, care a inlaturat inima din tot ceea ce face, a scos-o chiar si din ""circuitul duhovnicesc"". ""Traim intr-o civilizatie fara inima"", spunea IPS Serafim, referindu-se, desigur, la inima in sensul crestin al cuvantului, care inseamna centrul fiintei noastre duhovnicesti.