Nu intamplator am tinut sa abordez problema prezentului si, mai ales, a viitorului sportului romanesc in compania prof. Alexandru Mironov. Chiar daca specialitatea domniei sale n-a fost educatia fizica ci matematica, totusi, de cand il cunosc - inca din anii studentiei s-a dovedit a fi un cadru didactic nemijlocit ancorat si in problematica mereu complexa a sportului. Initial, el insusi un sportiv de elita spadasin in lotul national; apoi, in calitate de mi-nistru al Tineretului si Sportului, implicit legat de destinele acestui important domeniu social dar si cultural. Da, si cultural, pentru ca prof. Alexandru Mironov, asisderea multor dascali luminati din Romania, a considerat sportul drept un act de cultura. Si, evident, tratandu-l ca atare.

Statiunile pot deveni "focare" sportive
- Pentru inceput, o intrebare cu referire la ultimul eveniment de referinta din lumea sportului mondial. Olimpiada alba de la Torino. Cum apreciati prestatia delegatiei tarii noastre?
- Cu ingaduinta, de vreme ce nu exista nici un fel de premise ca vreun reprezentant al Romaniei sa acceada pe podium. Au trecut aproape patru decenii de cand doi romani, echipajul de bob, Panturu - Neagoe, cucerea bronzul pe partia din Alpe d’Huez, cu prilejul Olimpiadei de Iarna de la Grenoble.
- De data aceasta sperantele noastre erau exponentii patinajului artistic, in principal...
- Asa este! Numai ca talentatul Gheorghe Chiper a ratat de foarte putin exercitiul la programul liber, altfel ar fi putut sa se mentina intre primii 10 din lume, cum de altfel fusese dupa programul scurt. Iar Roxana Luca, din cate am aflat, a facut un adevarat tur de forta acceptand sa intre in concurs dupa o lombosciatica rebela. Numai cine n-a avut o asemenea afectiune nu poate intelege ce inseamna sa nu te poti misca in voie, mai ales intr-o disciplina de maxima mobilitate - si inca pe luciul ghetii - cum este patinajul. Nu vreau sa intru in prea multe detalii, vizavi de bilantul nostru la Torino. Ceea ce doresc sa subliniez este insa un alt lucru: si anume ca nu avem cum sa ne inscriem in elita olimpicilor specializati in sporturile de iarna cata vreme ne lipseste infrastructura. Chiar daca au fost create unele facilitati sportivilor, asigurandu-li-se stagii pasagere de pregatire peste hotare - patinatorilor, boberilor, schiorilor, biatlonistilor, aceasta n-a fost o solutie, cata vreme sportivii tarilor cu traditie in sporturile de iarna - Germania, Norvegia, Austra, Italia, Franta, ca sa ma limitez doar la cateva tari europene - se pot pregati non stop. Si mai ales, atentie: inca din frageda copilarie. Personal ca fost ministru am intreprins demersuri pentru a relansa statiunea Poian Brasov, ca principala baza de pregatire in sporturile de iarna. Am reusit doar ca unul din marile hoteluri "Caraiman", sa fie rezervat sportivilor. A mai existat un proiect foarte interesant, vizand extinderea ariei sporturilor de iarna prin cuprinderea si a statiunilor Predea, Busteni si Sinaia. A fost considerat prea costisitor, desi din cate am aflat, in alte tari, de pilda, in Slovenia, un proiect cam de aceleasi dimensiuni nu numai ca a fost finalizat, dar amortizarea investitiei avea sa se realizeze intr-un timp record. Aflu ca la Vatra Dornei e posibil sa fie puse in valoare conditiile naturale si sa ia fiinta, in urmatorii ani, un complex sportiv de pregatire olimpica. Bine ar fi! Sigur, fara a neglija Poiana Brasov care ar trebui sa ramana mai departe un punct de reper in sporturile de iarna.

Extraordinar succesul handbalistelor!
- Cum ati perceput succesul handbalistelor la mondiale?
- A fost realmente extraordinar! Era pe undeva de asteptat, handbalul nostru feminin dovedindu-se capabil de a iesi din anonimat. Meritele revin incontestabil antrenorilor Tadici si Musi, dar si celor care au pus umarul la relansarea acestui sport in cateva centre, cum ar fi Zalaul, Ramnicu Valcea si Brasovul. Apropo de argintul handbalistelor cucerit, prin talent, dar si printr-o daruire exemplara, vreau sa cred ca ceea ce s-a reusit in handbalul feminin s-ar putea repeta si in alte discipline sportive. Cu o conditie: ca in cele nu mai putin de 1.340 de licee de educatia fizica, sportul sa-si intre in drepturi. Aceasta pentru ca si in Romania cheia relansarii sportului trebuie cautata in perimetrul scolii. Dar nu limitandu-ne la cele cateva ore cuprinse in programa - din pacate nici acestea neefectuandu-se la parametrii normali - ci initiind si asigurand organizarea unor concursuri si competitii, de regula la sfarsit de saptamana. Cum au mai fost! Am in vedere chiar propria-mi experienta. Ca elev la actualul Colegiu National "Nicolae Balcescu" din Craiova, am practicat, pe rand sahul, atletismul, voleiul, inainte de a ajunge la scrima. Fiintau campionate pe clase si interclase, care isi statornicise o traditie. Era mai mult decat onorant sa faci parte din echipa clasei, darmite a liceului! Exista astfel o permanenta a activitatii sportive, nici nu imi amintesc sa fi existat scutiti medical. Este o notiune anacronica, aparuta mai tarziu. Elevii simteau nevoia sa faca miscare, sa-si puna in valoare - unii dintre ei - aptitudinii pentru o disciplina sau alta. Asa se realiza si selectia unor posibile valori pentru performanta.
- Acum selectia nu se mai realizeaza nici macar la nivelul unitatilor sportive scolare, asa cum ar fi necesar, cautand elevi talentati in unitatile de invatamant de care elevii apartin. Chiar daca exista o federatie de specialitate!?
- Am fost unul din initiatorii acestei federatii a sportului scolar si universitar, in 1995. Trist pentru ca intr-un fel a fost conceput statutul acestei federatii si altfel a fost pus in aplicare. Din cate am fost informat federatia respectiva are in vizor numai activitatea sportiva de masa, in timp pentru cea de performanta din cluburile sportive scolare si liceele cu program sportiv raspunde un anumit serviciu din Ministerul Educatiei si Cercetarii. Trebuie gasit o solutie pentru a inlatura dezacordurile si in acelasi timp a face sa dispara si unele orgolii. Altfel, cu o formula de compromis sportul scolar isi va mentine caracterul formal ca in prezent. Nu va fi nici in beneficiul tuturor elevilor, ca factor de mentinere a sanatatii, dupa cum nu va raspunde nici nevoii de a propulsa tineri si tinere in performanta. Decat intamplator, sporadic.
- Se pare ca mai mult decat scoala reusesc sa realizeze cei care au initiat unitati de invatamant privat...
- Asa este! Un adevar care isi gaseste expresia mai ales in fotbal, acolo unde, de pilda, fosti titani ai sportului rege, un Gica Dobrin la Pitesti, un Rodion Camataru la Corabia sau un Gica Popescu la Craiova, iata, au reusit sa puna bazele unor veritabile scoli, cu zeci de elevi incepand de la pitici si cadeti! Un temei pentru a fi descoperiti si modelati viitori fotbalisti de anvergura lui Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Dorinel Munteanu. Ieri, mari fotbalisti, iar acum antrenori de referinta, - cum se anunta chiar si Dorinel Munteanu la CFR Cluj. Oricum, mari personalitati cu totul remarcabile in sportul romanesc, privit in ansamblu. Vreau sa cred ca astfel de exponenti ai unor astfel de scoli private vom fi in masura - mult mai repede - de performante de felul celei din 1994 de la Campionatul Mondial din SUA, unde "11"-le tricolor a realizat cea mai convingatoare prestatie din intreaga istorie a fotbalului romanesc, foarte aproape de a intra in careul de asi ai sportului-rege!