Bokor si Bocsardi in lupta cu televiziunile

Doua piese din actuala stagiune ne-au retinut atentia. Ambele la Teatrul "Nottara" din Bucuresti. Dintre atatea alte piese care se tot succed prin transmisia non-stop a televiziunilor, cu o repeziciune acaparatoare demna de cauze mai bune. Dar cine mai indrazneste azi sa tina televizorul inchis sau sa-l arunce pe fereastra, printr-un gest de protest sau de disperare? Chiar nu putem trai fara sa ne lasam pacaliti de aceasta uriasa zilnica manipulare care se numeste televiziune? Cum am trait mii de ani fara acest mijloc de idiotizare in masa? Nu stim bine ce am castigat de pe urma televiziunii, dar stim bine ce am pierdut si pierdem zi de zi. Informarea cat mai lesnicioasa si completa este contrabalansata de alterarea vietii noastre launtrice si degradarea capacitatii noastre de a judeca pe cont propriu. Nu putem facem nimic, consemnam si atat. Cat or mai dura si aceste inutile "consemnari".
Despre ce era vorba: doua piese de teatru. Una se numeste "Nu se stie cum", o drama de Pirandello care zgandara tenebrele sufletului omenesc, in regia lui Bocsardi Laszlo. Cealalta, o comedie romantica, plina de verva si culoare, care reuseste sa ne faca sa radem din plin, in regia lui Petre Bokor: "Scandal la opera". Sunt doua spectacole bune, ce merita atentia spectatorilor bucuresteni. Care, spre surprinderea, dar si bucuria noastra, vin "in corpore" si umplu salile de spectacol. Sau de concert, deopotriva: ceea ce e foarte bine, inseamna ca dracul disperarii nu e atat de negru pe cat ne place noua sa-l evidentiem si ca, totusi, cum-necum, viata e "traibila", dincolo de bombanelile/vaicarelile/ nemultumirile noastre. Multe reale, destule supradimensionate, iar ar trebui sa scormonim in ceea ce ne ofera televiziunile sau administratia: cine e de vina daca treburile merg prost?
Despre ce era vorba: doua piese la "Nottara". Bocsardi Laszlo, un important regizor maghiar ardelean, a devenit vizibil in ultimii ani si spectatorilor de limba romana. In linia marilor nume, precum regretatul Harag Gyorgy sau Tompa Gabor, care au alimentat teatrul romanesc cu montari de exceptie. Facem aceste aprecieri nu pentru a diminua asperitatile relatiilor dintre UDMR-ul dlui Marko Bela (se stie putin ca este un remarcabil, ei da!, poet, autor de... sonete) si PD-ul dlui Boc (cunoscut ca bun... jurist), ci pentru ca viziunea regizorala da coerenta si forta unei piese destul de complicate altminteri. Cateva "gaselnite" de scenografie si montaj (decorul Bartha Jozsef, costumele Dobre Kothay Judith), ca si remarcabila idee de a monta un "acvariu", ca parte integranta, "scenica", a spectacolului, aduc extrem de bune pretexte pentru valorificarea unui text dramaturgic complex. Pirandello trebuie si gandit, pe scena sau din sala, pentru a fi perceput cum se cuvine. Actorii sunt la inaltimea proiectiei regizorale, Claudiu Bleont si Catrinel Dumitrescu fiind extrem de energic-tensionati, acolo unde Marius Stanescu si Constantin Cotimanis joaca degajati. Remarcam in mod particular existenta unei exceptionale actrite numite Ada Navrot. Probabil timpul trece si nu ne dam seama ca s-au schimbat multe pe lumea aceasta.
In "Scandal la opera", o comedie spumoasa de Ken Ludvig, regizorul Petre Bokor a stiut bine sa evidentieze calitatile "fizico-chimice" ale unui actor precum Mircea Diaconu. Ingrosand partitura comica printr-o gestica funambulesca de tip Louis de Funes. Rezultatul este impresionant si ultraamuzant. Personajul, director de opera, da culoare unei farse jucate cu aplomb de o echipa de actori bine strunita de regizor. Fara sa fie o capodopera a dramaturgiei americane, spectacolul bucurestean devine mai mult decat onorabil. Jocurile de situatii si absurdul unor momente castiga publicul fara prea multe complicatii. O piesa montata "clasic", cu mult mestesug. Actorul Ion Grosu se evidentiaza printr-o evidenta disponibilitate scenica, intr-o distributie unde se remarca altminteri toata lumea: de la Raluca Gheorghiu si Luminita Erga pana la Victoria Cocias... Suntem in martie, doar. Iata ca publicul rade, aplauda si se simte bine si fara aportul televiziunilor. Nu e putin lucru. Mircea Diaconu, directorul, si in piesa, si in teatru, chiar face o treaba buna la "Nottara".
Nu ezitati sa urmariti intre 13-19 martie sapte filme de Ingmar Bergman. La Cinemateca Romana. Un regal cinefil suedez, intr-o dezlantuita republica epica romaneasca.

---

Despre autor: