Te gasesc foarte frumos

• Interviu cu Medeea Marinescu
Cu obrajii rumeniti de gerul de-afara, ma astepta in masina, caci nu indraznea sa coboare de teama cainelui comunitar, cu aspect, ce-i drept, destul de fioros, dar bland ca un miel, pripasit in curtea blocului unde locuiesc. Am asigurat-o ca prezenta mea indeparteaza primejdia, si am ajutat-o sa coboare din acel 4 x 4, prea inalt pentru statura ei micuta. Am constatat ca isi pastrase aceeasi prospetime ca atunci cand, cu ani in urma, filmasem cu ea si cu inca trei colegi, toti inca studenti, un potpuriu de melodii vechi despre "noroc". Acum, vedeta in adevaratul sens al cuvantului, cu roluri importante in repertoriul Teatrului National, cu dese aparitii la televiziune, uneori cu texte scrise chiar de mine, Medeea Marinescu s-a impus si in cinematografia internationala. Dar iat-o, asezata comod intr-un fotoliu, povestindu-mi cu binecunoscuta-i candoare si simplitate, fara aerele asa ziselor vedete de o zi, impuse cu obstinatie de televiziuni inconstiente, despre "norocul" care se abatuse asupra ei, fara sa pomeneasca, in vreun fel, de evidentul sau talent sau de placuta ei infatisare.

- Cum a inceput aventura?
- Intr-un mod neasteptat. Isabelle Mergault, actrita de film si interpreta de momente comice la Televiziune, scrie un scenariu si, pentru prima oara in viata decide sa-l si regizeze.
- Despre ce e vorba in poveste?
- Despre un fermier, francez bineinteles, nici prea tanar, nici prea fatos, dimpotriva destul de varstnic, de gras si foarte chel, care ramane vaduv. Pentru el femeia nu a fost un obiect al placerii, ci mai curand o unealta de munca. Fara ea ii este greu sa se descurce in treburile fermei si mai ales in cele gospodaresti – gatit, spalat rufe etc. La propunerea unei agentii matrimoniale, el pleaca in Romania, pentru ca acolo va gasi cu siguranta numeroase fete dispuse la orice numai sa scape de mizerie. Tema este inspirata din actualitate, deoarece exista o drama autentica a izolarii micilor fermieri, ca si o bogata piata matrimoniala pentru fetele din Est. De altfel, la inceput, filmul se intitula "Fata din Est", pentru a deveni apoi "Je vous trouve trčs beau" (Te gasesc foarte frumos). Aymé (asa se numeste fermierul) nu pleaca sa gaseasca dragostea, ci niste brate care sa le inlocuiasca pe cele ale defunctei. Elena (caci astfel o cheama pe romanca) aduce cu sine altceva. Cu ea impreuna, el descopera sentimente, dorinte, durere si bucurie.
- Cum de-ai fost aleasa tocmai tu pentru rolul Elenei ?
- Ti-am mai spus: "norocul"
- Haida, de! Nu face pe modesta!
- Serios. Iasebelle Mergault a organizat un casting la Bucuresti. S-au prezentat o multime de fete, dar ochii i-au cazut pe o fotografie de-a mea. Eu nici nu eram in tara si nu ma prezentasem la casting. Regizoarea a vrut sa ma vada neaparat. Asa ca am zburat de la New-York la Paris si am dat proba acolo. Dar ca sa ma crezi ca ce spun e adevarat, iti dau sa citesti ce scrie chiar regizoarea.
(Medeea imi intinde un pliant elegant, tiparit special pentru lansarea filmului. Acolo Mergault declara: Pentru rolul lui Ayme, producatorul si cu mine ne-am gandit imediat la Michel Blanc (...) Pentru a gasi interpreta Elenei nu a fost la fel de simplu. S-a organizat un mare casting si am intalnit multe tinere fete din tarile din Est. Cele mai multe vorbeau bine frantuzeste si au dat probe. Cateva erau foarte bune si foarte frumoase. Poate prea frumoase. Medeea Marinescu a fost singura care nu vorbea franceza. Ea a dat proba inainte de a invata textul in mod fonetic. Si totusi ce a facut a fost formidabil. Fara sa stapaneasca limba, ea ajunsese deja sa fie emotionanta, amuzanta si se putea ghici deja amploarea potentialului ei de joc.)
- Si chiar nu stii deloc franceza?
- Cat au uitat frantujii. Ne-am descurcat prin semne si vorbind englezeste. Am vrut sa iau lectii, dar Isabelle nu m-a lasat. Zicea ca e mai bine asa , cu un accent pocit.
- Si francezii te-au acceptat?
- Se pare ca da! Ziceau ca le place mult ca seman cu Miou-Miou, o actrita foarte indragita de publicul francez.
(Imi aduceam vag aminte de aceasta actrita. Dar ca sa nu-mi arat nestiinta, dupa plecarea Medeei, m-am uitat iute intr-un dictionar si am aflat ca Miou Miou a jucat in 1986, chiar impreuna cu Michel Blanc, in filmul "Tinuta de seara", pentru care Blanc a luat premiul de interpretare masculina la Cannes.
Iar, in 1988, Miou Miou obtine premiul "Louis Delluc", pentru rolul din "Lectorita").
- Unde s-a turnat filmul?
- Partial la Bucuresti si cateva saptamani in Franta.
- Ce-a spus presa?
- In general laudativ. Si au aparut cronici in cele mai importante ziare si reviste. Pana si "Variety", care e o insemnata revista americana a publicat o cronica pozitiva despre film. De altfel el a fost selectionat pentru Festivalul filmului francez de la New-York, unde regulile selectiei sunt foarte severe. Un cronicar aminteste ca publicul a izbucnit in lacrimi atunci cand Elena are o convorbire la telefon cu fiica ei, in varsta de 6 ani, ramasa in Romania, dovedind ca pot fi nu numai o fata zglobie, dar si o persoana care emtioneaza. Un alt cronicar afirma ca pur si simplu aparitia mea a spart ecranul. Sincer cred ca exagera.
- Presa ca presa, dar publicul?
- A cam dat navala la film. Vreme destul de indelungata s-a mentinut pe locul II in top, iar dupa primul week-end avusesera loc peste 1.500.000 de intrari .
- Lansarea filmului a fost pe masura?
- Fara asta filmul e nascut mort. Cu mult inaintea premierei din 11 ianuarie 2OO6, filmul impreuna cu interpretii si realizatorii a fost prezentat in cele mai importante orase, dupa care au urmat conferinte de presa. Un amanunt interesant: conferintele nu au loc de o parte ziaristii si, la o masa, toti realizatorii la un loc. Nu. Se aranjeaza mai multe mese cu cate 5-6 locuri, unde stau ziaristii, si realizatorii trec pe rand la fiecare masa si raspund intrebarilor.
- Si cum te-ai descurcat cu franceza ta.
- Ai sa razi, am inteles toate intrebarile.
- Dar ei au inteles raspunsurile tale?
- Se pare ca da!
Cand a plecat Medeea de la mine, a trebuit s-o conduc din nou la masina, din pricina fricii de caini (numai cu cockerul meu s-a inteles de minune). Mi-a lasat o multime de taieturi din ziarele franceze, care nu conteneau cu laudele la adresa prospetimii, a dragalaseniei, al sex–appeal-ului ei si, bineinteles, al talentului de care da dovada.
Ei, stimati producatori, pe cand un film mare romanesc cu Medeea Marinescu in rolul principal? De la Maria-Mirabela, filmul regretatului Gopo, au trecut destui ani. Pe atunci Medeea era doar un copil talentat. Acum aveti de-a face cu o actrita in plina inflorire. Pe cand premiera?