Serviciile de informatii romanesti – nu stim exact care, din cele circa 20 atestate – propun presedintelui Romaniei un pachet de legi care priveste propria lor organizare si functionare. Desi, potrivit Constitutiei, „serviciile" nu au drept de initiativa legislativa. Desi legislatia de pana acum nu a stanjenit in nici un fel activitatea lor. Desi nici presedintele Romaniei nu are, la randul lui, drept de initiativa legislativa.
Presedintele, ca sa nu ramana mi prejos de dragii sai securisti, in loc sa le dea inapoi autorilor aceste insailari periculoase, a convocat... consultari la Cotroceni. Spre... a „media" (nu stim intre cine si cine, intrucat singurul conflict in chestiune este cel dintre lege si smecherii care au injghebat acest caraghioslac). Presedintele, desigur, dupa ce a evaluat reactiile din mass-media, a declarat ca... se delimiteaza de continutul acestor proiecte. Insa le-a remis partidelor, spre... consultare.
Sa nu credeti ca partidele sunt mai putin dornice de circ decat presedintele! In loc sa refuze aceste „consultari", sa trimita proiectele de legi inapoi, pe adresa serviciilor, si
sa-i convoace pe sefii lor in fata mai multor comisii parlamentare, pentru explicatii (de ce nu, chiar destituiri), partidele noastre dragi – cu Opozitia in frunte – au fost fericite ca au avut ceva mai putin de 13 minute la dispozitie, sper a se iluziona ca presedintele le baga in seama.
Ca sa nu mai lungim expunerea: ne aflam in fata unui caz clar de bolsevism constitutional. Un caz in care incalcarea Legii fundamentale, chiar de catre cei insarcinati cu apararea ei, in loc sa fie pedepsit exemplar, este premiat si prezentat poporului pe post de „maturitate politica", „exercitiu democratic" si „preocupare pentru binele natiei".
Partidele politice si parlamentarii lor sunt principalii vinovati pentru aceasta situatie. Si nu ma refer aici la partide ca PD (devenit, sub conducerea dlui Boc, un jalnic megafon prezidential) sau UDMR (pentru care Constitutia Romaniei nu e decat un petec de hartie, numai bun de calcat in picioare). Principalii vinovati sunt PNL si PSD. Primul este angajat intr-o lupta pe viata si pe moarte contra paranoiei politice a PD, cel de-al doilea este principalul partid de opozitie. Insa ne facem iluzii, daca ne inchipuim ca liderii lor inteleg din politica mai mult decat dl Boc.
Extrem de interesant, pe langa traseul curat anticonstitutional al acestor proiecte de legi, este continutul lor. Se stie ca ceea ce se repeta se poate psihanaliza. Dupa ce am vazut ca in Romania, unde riscurile de securitate sunt foarte mici, s-au ascultat legal, in 2005, circa 2800 de telefoane (in timp ce in SUA, care are o populatie de circa 15 ori mai mare, s-au ascultat circa 7000), constatam din aceste proiecte ca principala obsesie a autorilor, care razbate din fiecare paragraf, este restrangerea drastica a tuturor drepturilor si libertatilor cetatenesti. Ca si revenirea la situatia de dinainte de 1989: deplina impunitate si imunitate pentru cadrele noii Securitati.
Faptul ca, la 16 ani de la ce-a fost in decembrie, mai exista la varful acestor servicii oameni care gandesc asa este inca si mai grav decat faptul ca partidele parlamentare si-au dat girul pentru o flagranta incalcare a Constitutiei.
De fapt, nu facem decat sa contemplam ultima faza a lungii derive a statului de drept, inceputa in ianuarie 1990, cand organul executiv provizoriu a decis sa devina, concomitent, si partid politic.
Unde se va ajunge, mai departe? Nu e greu de imaginat. Corolarul bolsevismul a fost Stalin. Numai ca noi, nevand grandoarea rusilor, ci doar bonomia Miticilor damboviteni, ne vom multumi, pariez, si cu un Stalin de opereta, jalnic si confuz ca si electoratul sau. Nu vreau sa par prezumtios, insa seninatatea cu care sefii de partide – cu totii, parlamentari (si, prin urmare, detinatori ai puterii poporului) – au acceptat sa fie folositi pe post de sugativa constitutionala, de catre un presedinte care se indeparteaza meteoric de problemele stringente si chiar de realitate, m-a ingrozit.
Avea dreptate Ion D. Sirbu: n-am importat, in istorie, decat dezastre si ne-am batut joc si de socialism, si de capitalism. Iar statul de drept a fost, pe malurile Dambovitei, mai mereu in grea suferinta. Acum i se canta, fals, dar solemn, prohodul.
Si in tot acest timp, cateva mii de pensionari disperati erau stalciti in bataie de catre jandarmi, la Galati, pentru ca indrazneau sa-si ceara dreptul la supravietuire.