De noua ani s-a dus vlaga Ciocanului din Nadrag. Acum e in lichidare. Rasu-plansu, caci gluma nu e gustata de cei 3.000 de fosti sudori, strungari, frezori sau turnatori care au lucrat la fabrica ""Ciocanul"" din satul timisean Nadrag si care au rama

De noua ani s-a dus vlaga Ciocanului din Nadrag. Acum e in lichidare. Rasu-plansu, caci gluma nu e gustata de cei 3.000 de fosti sudori, strungari, frezori sau turnatori care au lucrat la fabrica ""Ciocanul"" din satul timisean Nadrag si care au ramas fara obiectul muncii.

Ce-a fost mai intai: Nadragul sau Ciocanul? Si cum de s-au brodit lucrurile taman asa? Una dintre legendele ce infierbanta imaginarul local este ca doua paraie isi dau intalnire intre munti formand un fel de pantalon rascracanat chiar langa sat. Si pentru ca trebuia ca locul sa poarte un nume, ungurii din zona i-au zis Nadrag. Prin secolul al XIX-lea, Ciocanul functiona fara Nadrag, satul s-a format mai tarziu in jurul furnalului ridicat in zona pentru a exploata minereurile din Muntii Poiana Rusca.
""CIOCANARI"" PE CALE DE DISPARITIE. Dupa falimentul din a€™98, fostii muncitori ai fabricii taie feriga pentru florari sau traiesc din ajutorul social. Fabrica ce i-a hranit in epoca de aur nu le mai poate da decat matele de fier din burta fostei turnatorii, pe care oamenii le vand pe un pret de nimic.
La poarta Ciocanului, paznicul neras ne spune cum s-au schimbat lucrurile in satul din Timis: ""Nu mai sunt «ciocanari» in satul asta, am ajuns toti niste papucari"", arata cu dispret la cladirea noua de culoarea fisticului, una din cele doua fabrici straine de incaltaminte care acopera prea putin din forta de munca din sat, in special femei. ""S-o dus «Ciocanul» din Nadrag, domnisoara, a murit"", se plange fostul laminator Ion Popescu, ajuns la batranete sa pazeasca daramaturile mandriei socialiste.
NADRAGUL SI PETICUL. N-ai cum sa nu-l crezi pe paznic o data ce intri pe poarta de sarma si halele se intind prapadite. Pamantul e ghiorlanit de parca o turma de porci au ramat prin curtea care se intinde in vagauna dintre munti, iar cladirile arata ca scrijelite cu unghia centimetru cu centimetru. In locurile unde nadragenii produceau de la caiele pentru potcoave la aragazuri si celebre plite Vesta au ramas in picioare cateva hale fara geamuri, pustii si inutile.
Nici un investitor nu s-a riscat sa ridice o afacere pe ruinele ""Ciocanului"", intr-un loc departe de vama si asa de ferit de orice drum mai acatarii si chiar si de semnalul de telefon, desi li s-au pus gratis la dispozitie halele. Actualul proprietar al celei mai mari parti din ""Ciocanul"" a dat totul la fier vechi. Singura sectie ce nu a alunecat pe panta falimentului este SC Lant Miner. Aici mai sar scantei, mai croncane un ciocanit de baros, dar hala e aproape pustie: din cei aproape 200 de angajati cati erau in vremurile bune in sectie, doar zece au mai ramas. Un muncitor in pragul pensionarii insira za dupa za ca margelele pe ata. ""Astea se mai vand, antiderapantele"", spune omul in timp ce invata meserie un ucenic cu sort murdar care nu a trecut de majorat.
EPOCA DE FIER. La fosta turnatorie de care s-a ales praful, ceva mai departe de fabrica, cativa rromi nu se sfiesc de lumina zilei si cotrobaie dupa tije lungi de fier si caramizi pe care le pot vinde pe cativa lei. ""Ce faceti aici?"" ""Ce sa facem, furam ca sa avem ce manca"", recunosc fara rusine. Ca mai bine o duc cu rusinea decat cu foamea. ""Cand o sa se termine si fierul asta, nu stiu ce o sa mai fac. Rabd o zi, rabd doua, dar a treia zi nu mai rabd, ca trebuie sa-mi hranesc doispe frati"", se sprijina in tarnacop un tanar slabut. Langa el unul mai oaches cu tortita de argint in ureche ia o caramida gloduroasa: ""Cu astea ne hranim, le curatam de ciment, de pamant si le vindem cu 1.500 de lei bucata"".
Mare ciuda au rromii pe noul primar din Nadrag ca nu i-a primit la munca in folosul comunitatii, sa aiba si ei un venit lunar. ""Noi suntem tigani unguri, muncitori tare. Noi am facut drumul pietruit spre cabana «Pionierul», unde mai veneau turistii. Pentru primar am fost buni in campanie cand ne-a cumparat votul cu o bere si o bucaa€™ de pita, acum nu mai suntem buni"", se infierbanta tiganul pe care il asteapta trei copii acasa, de dragul carora nu pleaca in tari mai calde.
Treptat, alti cautatori cenusii care zgreaptana molozul vechii turnatorii apar de dupa stalpi. Fiecare are cate un gand bun pentru cei care s-au imbogatit din saracia satului lor. ""Sa aiba parte de toate cele bune cum am avut io parte de mama"", le ureaza mahnit unul dintre baieti, cu gandul la mama moarta.

LA BLOC. Desi se poate lauda ca locuieste la bloc, fosta turnatoreasa la ""Ciocanul"" cara busteni din padure pentru a-si incalzi ""apartamentul""


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.