Averile persoanelor publice reprezinta dintotdeauna un subiect de dezbatere al societatii romanesti. Politicieni, jurnalisti si reprezentanti ai societatii civile avanseaza diverse proiecte pentru reglementarea averilor dobandite in ultimii 16 ani.
La inceputul anului 2005, actualul primar general, Adriean Videanu, propunea o idee ""generoasa"" privind declararea si impozitarea averilor intregii populatii. Proiectul a fost criticat vehement de mass-media si de o parte a societatii civile si a esuat atunci cand initiatorul a abandonat functia guvernamentala in favoarea Primariei Bucurestiului.
Prin vocea aceluiasi domn Videanu, Partidul Democrat isi continua ""eforturile"" de a pune pe masa dezbaterilor publice subiecte pe care le considera ca avand priza la public. De data aceasta, in calitate de presedinte executiv al PD, Adriean Videanu reia ideea impozitarii averilor nedeclarate sau ilicite, actuala propunere restrangand aria de aplicare strict la clasa politica. Daca, in prima faza, intreaga societate a respins acest proiect, de data aceasta, cand este vizata exclusiv zona politica, toata lumea va fi fericita sa spuna ""nu suntem noi, sunt ei. Hai sa-i impozitam!"". Ideea impozitarii averilor ilicite este imprumutata cu precadere din legislatia franceza, avand la baza impozitarea averilor ilicite. Teoretic, acest tip de impozit este acceptabil, dar nu asa cum este el descris in actualul proiect de lege. Propunerea avansata de Ministerul Justitiei contine mai multe elemente care nu pot fi nici macar justificate, daramite aplicate.
In statele din Europa de Vest, un asemenea impozit a fost pus cu succes in practica, fiindca, de-a lungul timpului (imediat dupa razboi, la inceputul anilor a€™50), aici se consolidase un sistem de impunere globala, care a creat o baza de date foarte solida. In Romania anului 2006 nu exista insa date cu privire la veniturile realizate de o persoana fizica, pe o perioada lunga de timp.
Incepand cu anul 2000, o data cu introducerea impozitului global, au existat si in Romania mai multe incercari de reglementare a legislatiei in domeniu. Prin intermediul fiselor fiscale depuse anual se crea o baza de date care poate fi consultata atunci cand vrei sa verifici daca veniturile declarate pot acoperi cheltuielile efectuate. Altfel spus, daca ti-au aparut in curte o masina si o casa, intr-un an Fiscul sau Procuratura se poate uita in baza de date pentru a vedea daca veniturile justifica asemenea cheltuieli. Cota unica de impozitare a desfiintat practic aceste fise de impozit global, astfel ca un asemenea instrument de verificare nu mai exista.
Cata vreme nu poate fi identificat concret modul in care se constituie veniturile unei familii, asemenea legi nu pot fi aplicate. Mai mult, evidentele fiscale, la nivelul colectivitatilor locale, a terenurilor si caselor, sunt mult mai mici decat valoarea de piata la un moment dat. Chiar si acum exista diferente enorme intre pretul unui apartament la bloc care este tranzactionat pe piata imobiliara si valoarea lui de impozitare.
Fara a pune in acord aceste elemente, aplicabilitatea unei asemenea decizii este zero. Deocamdata, arbitrariul este singura unitate de masura atunci cand se decide impozitarea sau nu a unui imobil. Toata lumea plateste impozit in functie de valoarea de impozitare aflata in scriptele primariilor. Ea este insa cu mult depasita de realitate.
Reforma reala a clasei politice si chiar a societatii romanesti are nevoie de astfel de reglementari. Numai ca elementele unui astfel de proiect au o anumita ordine. Este necesar un inventar corect evaluat pentru toate valorile mobile si imobile. Apoi, trebuie stabilite elemente clare de impozitare a acestora, in functie de evolutia in timp a fiecarui individ. Astfel, pe termen lung, ar fi creata o baza de date, fundamentala pentru eficienta sistemului.
Discrepantele sociale provocate si acutizate in ultimii 16 ani trebuie corectate si indreptate urgent. Reducerea decalajelor poate fi realizata insa numai cu ajutorul unor reglementari clare si eficiente. Trebuie evitate pe cat posibil arbitrariul si abuzul. In caz contrar, ne aflam, din nou, in fata unei retorici
populiste si a unor incercari de manipulare a increderii publice. Acest proiect, esential pentru transformarea societatii romanesti, are toate sansele sa devina, astfel, un instrument de propaganda, care incearca sa ascunda esecul politic si economic al actualei Puteri.