La Nastase, la poarta ...

Ceasul arata putin peste 19.10. Ora la care procurorii perchezitionisti au iesit, ca un facut, in nenumarate randuri din imobilul din Zambaccian. Si au intrat, en fanfare, direct in jurnalele de stiri ale posturilor de televiziune. De data asta nu procurorii ies pe poarta blindata ce trage dupa ea placuta mica, metalica, cu numarul "16". Trei ziaristi se insinueaza in strada tixita de fotoreporteri si cameramani. Blitz-urile fulgera. Vitriolant. Unul, mai orbit decat ceilalti, este inhatat de o reporterita de stiri de la un canal de televiziune. Urmeaza un stand-up si-o declaratie... Ceilalti doi se retrag in penumbra ce-i apara de asaltul mass-media dezlantuite. De saptamani, casa fostului premier Adrian Nastase face, deopotriva, atentia presei si a DNA.
"Si-a facut-o, inca o data, cu mana lui"
"Ce crezi, il fac astia pe Nastase?", intreaba ziaristul mai tanar. "A, scopul nu e sa-l lege. Asta-i parerea mea. E sa faca circ. Sa-l termine in ochii opiniei publice. Sa-l termine politic. Asta e scopul lui Basescu, dar nu e nici un secret...", replica cel grizonat, tragand din tigare. "Acum, nici nu-mi dau bine seama daca Nastase a facut bine sa invite ziaristii la perchezitia asta cu presa, cum i-a zis. Poate ca e bine, ca arata ca n-are nimic de ascuns...", continua el. "Da, dar telespectatorii au putut sa vada ce are Nastase prin casa si scuza-ma, nu cred ca opulenta de care da dovada se poate justifica prin salariul de premier, de ministru, ori de avocat. Poporul cu asta ramane. Ca la Ceausescu, cu robinetele de aur... Dar, de data asta cu tablourile, cu icoanele, cu pustile, cu statuile, cu mobilierul luxos, cu cartile... Eu zic ca a gresit. Si-a facut-o, inca o data, cu mana lui.", se dete important cel tanar. "Bine, el zice ca le are din cadouri, din mosteniri si de la socru-sau, care a facut parte din Nomenclatura, ceea ce poate fi adevarat", il mai domoli celalalt. "Si-atunci, toata tevatura asta cu termopanele, cu dusumelele, ce-i? E limpede ca in dosar e un denuntator care a spus ce are Nastase prin casa! Nu termopanele-s pricina...". "Asta-i clar, desi, din informatiile mele s-au folosit si de note ale SRI. Uita-te aici pe strada! Nu ti se pare ca sunt cam multe masini cu oameni in ele si care n-au legatura cu presa?" Intr-adevar, se uita cel tanar, erau cel putin trei autoturisme in care pareau ca-si pierd vremea trei persoane. Doi barbati si o femeie. Femeia fuma a plictiseala, unul dintre barbati, singurul pe scaunul soferului, rasfoia ziarul cu lehamite studiata, iar al treilea fixa cu privirea carul de televiziune, de parca i-ar fi numarat piesele componente. Nu puteau sa fie ziaristi, jurnalistii ocupau deja strada. "Pai e firesc sa-l fileze. N-a vrut sa se lase perchezitionat si acum vor sa vada daca nu dispare ceva din casa. Este inca o dovada ca nu termopane si parchet cauta Daniel Moraru, ci cu totul altceva...", observa tanarul. "Chestiunea e ca nu pot sa-l prinda cu ceva greu. Cu privatizarile, de pilda. Asta ar fi marea coruptie, daca s-ar putea dovedi asa ceva, nu geamurile", concluziona ziaristul mai experimentat. Al treilea terminase de dat interviul si acum se indeparatau impreuna. "Ah, vor sa-l ia ca pe Al Capone... Daca n-au putut cu ceva di granda, il fac la termopane...", se mai auzi de la cel tanar si mai ageamiu, inainte sa se piarda-n noapte. Mai sus pe strada, la primul colt, doi copii se jucau in lumina unui felinar facand bulgari din putina zapada ce mai ramasese pe trotuar. Baiatul arunca spre fata cantand: "La popa la poarta, e o mata moarta..." Cantec de copii. Ce stiu ei?...
In cautarea muzeului
Sa-i lasam pe ziaristi sa mearga la treaba lor, ori la o bere, sa-si continuie presupunerile si sa revenim la casa lui Nastase. Poate ca aceia ce vor fi strabatut strada cu pricina se vor fi intrebat de ce-i spune "Muzeul Zambaccian". Nu fara greutate, la nr. 21 A, oarecum in diagonala de casa lui Adrian si Dana Nastase, dai de muzeul celebrului armean, care a adunat o colectie impresionanta de tablouri, intre ele singurul Cezanne din Romania, dar si lucrari cunoscute semnate Pallady, Tonitza, ori Luchian. Interesant e, insa, ca dupa sambata ce tocmai a trecut, cand Nastase si-a propus sa fie subiectul unei perchezitii de presa televizate, romanul va ramane cu impresia ca Muzeul din strada Zambaccian e la numarul 16, la etajele 3 si 4, adica in chiar resedinta fostului premier.
Intre cei zece ziaristi de presa scrisa ce i-au trecut pragul (ma rog, mai riguros spus: usile batante ale liftului ce se deschid direct in locuinta) s-a numarat si reprezentantul ziarului ZIUA. Din holul tixit de tablouri, harti, pusti de panoplie, am fost preluati de Adrian si Dana Nastase, alaturi de sora fostului premier, Dana Barb. "Cum se vede, nu-i un teren de fotbal", ne introduce Nastase in livingul de 100 de metri patrati, despartit de un superb si imens semineu, ce aduce mai degraba cu un templu al focului, sprijinit pe patru coloane de lemn, aceleasi ce pareau sa sustina intreaga greutate a tavanului incarcat, spre capete, cu ornamente gen Peles, iar spre centru cu candelabre si spoturi, intr-o alaturare cel putin bizara. Mobilierul e unul clasic. "Sunt piese de mobilier si de o suta de ani, ele au fost adunate pe parcursul a trei generatii", ne spune Nastase, invitandu-ne sa ne asezam la masa din presupusa sufragerie, la care a avut loc o discutie amicala, presarata cu fursecuri, cafele si apa minerala.
Nastase a asteptat sa se termine efectul pe care l-a produs ziaristilor livingul incarcat cu tablouri de secol 19. De fapt, tablourile sunt peste tot, te inconjoara si te apasa, nu poti sa te predai decat tragand cu ochiul la uriasul televizor cu plasma ce, cu siguranta, nu-si are locul intr-o astfel de incapere. Ai impresia ca te afli la confluenta dintre un muzeu, un anticariat, o consignatie si un altar. Tablourile, icoanele, hartile, sculpturile, cartile vechi, panopliile covarsesc pe oricine, te ataca de pe holuri, din camere, din dormitoare, din casa scarii. De aia nici nu stii ce sa faci mai intai: sa admiri, sa cumperi, sau sa te crucesti!
Intr-adevar, e un spatiu pe care Nastase si l-a dedicat in viata fiind, iar o perchezitie ar parea, la o prima vedere, un sacrilegiu. Nu cred ca am fost singurul care pret de minute in sir am uitat de celebrele termopane si de parchetul de abanos, care - dupa o mai atenta privire - va pot spune ca nici nu-i pus cum trebuie, avand numeroase lufturi infioratoare, guri cascate in podea pe care-ti vine sa le strivesti cu talpa pantofului.
Mai mult, recunosc public ca pentru ca sa vad daca tablourile n-au fost cumva inlocuite cu niste copii, am dat cateva la o parte, profitand de imbulzeala, sa vad urma de praf de pe pereti. Pot sa va spun ca n-au fost inlocuite. Doar in cabinetul de lucru al domnului Nastase, care are un mobilier masiv, o biblioteca gen "Imperator", cuprinzand carti rare, deosebit de valoroase, am remarcat, in dreapta, cum intri, ca lipsesc doua tablouri, firele de nylon de care acestea atarnau rasucindu-se acum in gol, ca proastele.
Tot in cabinet, ca si pe culoarul ce duce spre dormitoarele proprietarilor, pe langa celebrele icoane de patrimomiu, suiera vantul dinspre tavan: "Asa e la noi, constructia, cand ploua afara, ploua si-n casa", s-a plans Dana Nastase. "Pozati si asta, nu numai tablourile..."
Adrian dixit
Domnul si doamna Nastase erau in tinuta voit lejera, de casa. Adrian, chiar jovial. Pe fata Danei, insa, suradeau doua riduri in plus. "V-am invitat ca sa vedeti ca n-am nimic de ascuns", zice Nastase. "Mi se pare ca o perchezitie in acest spatiu este un atac direct. Nu termopanele si dusumelele le vor ei, ci sa vada ce am in casa, sa filmeze, cum au facut si la vecinii mei, si in casa lui Paul Opris, sa-mi ia la mana fiecare carte s-o deschida, sa cotrobaie prin cele mai intime locuri, ceea ce mi se pare de neacceptat. Daca ar fi fost vorba doar de termopane si de parchet se putea face o expertiza. Puteam fi intrebat. Domnule, aveti cutare sau cutare lucru in casa. Iar daca eu spuneam ca nu, iar ei aveau indicii temeinice ca de fapt le aveam si le ascundeam, abia atunci se putea face o perchezitie. Tot circul este unul politic, unul pe care-l instrumenteaza direct Daniel Morar, el a si spus ca in mare s-a gasit ceea ce se cauta. Desi el n-avea acest drept. Acest drept il aveau numai procurorii. Este limpede ca e o comanda politica, venita de la Traian Basescu si nu ma feresc sa fac aceasta afirmatie. Ce-i interesant e ca in cele doua dati cand am fost la DNA, am observat pe o masa alaturata procurorilor un teanc imens de dosare pe care scria FLOTA si i-am intrebat: de aceste dosare cand va ocupati? Dar probabil ca au fost aduse tocmai in aceasta incapere ca sa fie in siguranta, la pastrare. Le-am cerut sa consult impreuna cu avocatul dosarul, dar mi-au replicat ca nu se poate in aceasta faza de cercetare. Mi se pare dubios sa fiu invinuit de luare de mita pentru niste termopane si dusumele - caci astea sunt cele ce se aflau in containerul venit din China pe adresa constructorului - pe care nu eu le-am comandat. Nu era treaba mea, ci a constructorului, care a preferat sa ia din China parchetul si obiectele sanitare pentru ca acolo sunt mai ieftine. Apoi, aceleasi termopane si dusumele s-au pus in tot blocul. Ce treaba am eu cu asta?! Cat o priveste pe Irina Jianu, nu eu am numit-o la Ministrul Lucrarilor Publice. Nici nu era de datoria mea, ca nu era secretar de stat. Mitrea a numit-o si el a recunoscut acest lucru public", a concluzionat Nastase.
Vicii de contract
"Cat priveste aceasta casa in care locuiesc cu familia mea, am platit-o. Initial, intelegerea cu firma lui Sergiu Sechelariu a fost urmatoarea. Eu pun terenul, el construieste, iar mie imi revine un apartament din acest bloc in schimbul terenului. Apropo de teren, ca s-a tot spus ca a fost subevaluat. N-a fost asa, acesta e pretul de impozitare, care e un pret tip pentru un teren similar din aceasta zona. Astfel s-a calculat si indiviziunea pentru celelalte apartamente. De aici a zis presa ca a fost subevaluat. Sa revin. N-am facut nici un contract scris cu Sechelariu. A fost o intelegere verbala si urma sa ne reglam la sfarsit. Intre timp, intelegerea n-a mai fost valabila, iar firma care a terminat constructia a decis sa ne vanda si noua apartamentul, urmand ca noi sa ne recuperam banii de la indiviziunea terenului pentru celelalte apartamente. Numai ca acestea au fost deja vandute, pentru ca firma n-a avut bani sa termine lucrarea, asa ca a vandut restul apartamentelor inca din faza de constructie. Mie cand mi l-a vandut mi s-a dat un pret, s-a facut o factura. Este firesc ca acest pret sa reflecte lucrarea la gata. Acum se reproseasza ca n-a fost la gata, ca nu erau trecute cine stie ce finisaje, termopanele, ori parchetul. Sau sistemul electronic de supraveghere. Eu recunosc ca, fiind ocupat cu treburile tarii, poate ca n-am facut aceste contracte cum trebuia si astfel, am creat un punct sensibil, atacabil in chestiunea asta cu locuinta, dar de aici pana la aceasta presiune asupra mea si asupra familiei mele... Vreau sa va spun ca acest fapt e resimtit si de copiii mei. De pilda, cel mic a ajuns sa nu mai suporte rautatile colegilor de la scoala si mi-a spus ca s-a batut din acest motiv. I-am spus ca nu e normal sa procedeze asa. Cel mare a aflat si el de perchezitia din apartamentul lui. E foarte mahnit de ceea ce se intampla. La el e niste mobila frantuzeasca, dar nu cine stie ce... Voi deschide o actiune civila intre mine si constructor, ca si intre alte parti implicate, ca sa stabileasca o data pentru totdeauna cine si ce mai are de platit. Daca faceam acest lucru de la inceput nu se mai ajungea aici", a mai spus Nastase.
La Cornu, dupa oua
"Ca sa concluzionez, va repet ca este un atac politic, are se face si prim mass-media si prin DNA. Asa ca am hotarat sa ma apar tot prin intermediul mediei, invitandu-va aici ca reprezentanti ai opiniei publice. Sa vedeti si sa comentati. Va dau voie sa vedeti intreaga casa, sa va informati cititorii cum veti considera de cuvinta. Si va mai spun ceva. In cererea de perchezitie adresata Camerei se vorbeste de casa din Zambaccian si de cea de la Cornu. Or, la Cornu, unde am facut o extindere si care-i casa primita mostenire de Dana de la tatal ei, nu sunt aceleasi termopane si nici acelasi parchet. In plus, tatal Danei a fost ambasador in China, iar mai tarziu a facut afaceri cu China, asa ca e normal sa se gaseasca acolo obiecte de valoare din China, ca si unele care sunt acum la mine in casa, dar va dati seama ca acestea nu sunt de natura a fi transportate intr-un container", a incheiat fostul premier. Din ce-am inteles, e ca la Cornu ramane valabila povestea cu numaratul oualor.
Dana despre DNA
Asteptand o bresa in discursul patriarhal, cam pe cand era vorba de Basescu, Dana Nastase a dorit sa explice: "De altfel, eu eram sigura ca asa o sa se intample. Inca de acum un an cand am pierdut alegerile, si spun AM, pentru ca impreuna ne-am implicat in munca asta, i-am spus sotului meu: Adriene, sa vezi tu daca acum n-o sa ne intre in casa. Am avut aceasta temere si vad ca asa se vrea acum. Asa am simtit eu atunci. Cat priveste ancheta de la DNA si internarea mea, vreu sa lamuresc si acest lucru. In seara internarii, am simtit ca nu mai aud bine si ca mi se tulbura vederea. Mai avusesem, dar nu asa. Apoi am simtit un junghi in piept, care corespundea cu vertebra din spate si am zis: Adriene, ceva nu e in regula. Cheama doctorul. La doctor era ocupat telefonul, asa ca am chemat Salvarea. Ei mi-au facut analizele, au constatat ca am glicemia foarte mica si au decis sa ma interneze la Urgenta pentru investigatii suplimentare. Deci a fost decizia lor nu a mea. Ce credeti ca daca nu m-am dus atunci la DNA n-o sa mai fiu chemata de zeci de ori? Si apoi eram chemata la DNA in acea zi pentru o declaratie scurta de cateva randuri. Totusi, va dati seama ca toate astea isi pun amprenta pe sanatatea mea. Nu sunt atat de puternica precum Adrian." La un moment dat, unul din ziaristi i-a transmis Danei Nastase ca prin presa circula un zvon ca daca de la Camera Deputatilor nu se va accepta cererea de perchezitie, atunci exista un plan "B", care prevede arestarea ei. Intrebata cum comenteaza, Dana Nastase a raspuns: "N-am stiut de asa ceva. Dar ma astept la orice!..."
In loc de epilog
Plec de la Adrian Nastase din casa ca de la o piesa de teatru cu decoruri supraincarcate, cu personaje obosite, un spectacol trist, al carui final e previzibil. Genul de piesa care te face sa pleci inainte de actul trei scena doi, sau, cum spun americanii, "inainte sa cante doamna cea grasa". Recunosc ca-mi este greu sa cred multe din cele ce s-au spus acolo. Si asta pentru ca Adrian Nastase, pana acum, n-a avut o relatie prea buna cu ziaristii. Nu de putine ori, cat a fost la putere, i-a privit de sus. I-a tratat fie arogant, fie cu bascalie. Fapt pe care l-a si admis. A recunoscut ca a gresit in relatia cu presa. Imi este greu sa cred ca Nastase se poate schimba asa, de la o zi la alta. Nu stiu cat de mult il va putea ajuta pe presedintele Camerei aceasta "perchezitie cu presa". In ceea ce priveste ancheta DNA, aceasta n-are cum sa nu-si urmeze cursul indiferent de "lovitura de imagine" pe care si-a dorit-o Nastase. Cert e insa un lucru, si din acest punct de vedere trebuie sa-i dau dreptate lui Adrian Nastase. E limpede, dupa cum s-au derulat si restul perchezitiilor, ca nu termopanele si parchetul sunt tinta procurorilor, ci alte obiecte si, in special, documente. La fel cum sunt foarte sigur ca fostului premier ii va fi foarte greu sa explice la Controlul Averilor de unde poseda o asemenea cantitate impresionanta de bunuri de valoare, pe care nu le poate justifica doar din salariul de inalt demnitar. Asupra valorilor din Casa Nastase numai o expertiza riguroasa ne-ar putea lamuri. In ceea ce-l priveste pe locatar, Nastase a declarat presei, chiar de la primirea din usa liftului, ca ar fi multumit daca i s-ar oferi pe casa si pe ce este in ea 4.000.000 de euro. Mai ramane insa de lamurit un lucru: de unde a mai avut Nastase bani sa cumpere apartamentul sau si cel al fiului mai mare, caci a declarat ca l-a achitat catre firma lui Sergiu Sechelariu, daca de restul banilor proveniti din mostenirile Matusii Tamara a luat tablouri, sculpturi etc. si si-a renovat si casa de la Cornu?

---

Despre autor: