Meseria de cititorRomanul si romanescul

Romanescul, pentru noi, nu are acelasi sens peiorativ ca al din franceza. Ceva, ceva transpare in paginile rezervate lui Cezar Petrescu de catre dumnealui, G. Calinescu, in vestita sa Istorie romantioasa, adica un fel de scriitura in pripa, gazetareasca, plina de aventuri, fior si ras, pentru citit in tren, buna pentru coafeze si portarese, publicata in colectii de cinspe lei sau in foileton. Felul in care "divinul critic" il trateaza - mai precis, il executa - pe romancierul nostru este pe cat de neinteles, pe atat de nedrept. Si, mai ales, este chiar singurul scriitor ce beneficiaza de o astfel de "sorcovire"! O explicatie, hai doua, ar putea fi : succesul in epoca (sase, sapte, opt editii, pe putin, la romanele lui don Cezar, chiar si la romantul "Romanul lui Eminescu", pe care l-am reeditat eu insumi, in nemernicia mea, fix in anul 2000, cu ocaziunea Evenimentului, la Editura Viitorul Romanesc!) si caracterul de roman "meserias", americanesc, documentat bine, scris simplu, pe intelesul tuturor categoriilor de cititori. De altfel, chiar si filiatiile extrem de subtile pe care le executa Calinescu se refera la Kessel si Dekobra, scriitori redescoperiti mai deunazi si trasi, de nu ne inselam, taman in Pleiade. Oricum, nu ne inselam defel cand va spunem ca primul frantuz citat a fost chiar membru al Academiei Franceze!
Dar nu despre Cezar Petrescu voim a va atine atentia, nici macar despre Camil Petrescu, cu care il tot comparam in vremea studentiei (si, sa ma ierte Dumnezeu, fata de care, acum, nu mi se pare deloc mai prejos; unul este un remarcabil localizator al lui Proust, si autorul unei drame livresti excelente, Danton, altul un romancier accesibil, de document si pe faza, autorul uneia dintre cele mai frumoase nuvele fantastice, Aranca, stima lacurilor si a admirabilului refrigerator Fram, ursul polar - lucruri observate, cum altfel, si de Calinescu!), ei bine nu, nicidecum! Voim a va atrage atentia asupra unei anchete, Romanesque, aparuta in "Le Gaulois" in 1891 la initiativa lui Marcel Prevost, prezentata de Jean-Marie Seillan de la Universitatea de Picardie din Amiens si comentata de Nathalie Piegay in "Acta Fabula", volumul VI, numarul 3, toamna lui 2005 - excelenta revista pe web in limba franceza. La incercarea de definire a termenului solicitata de catre tanarul romancier s-a conturat o paradigma unde romanesc inseamna romantic, ideal sau idealist prin opozitie la realism si la, mai clar, naturalism, pesimism sau pozitivism. Pe aceasta axa interpretativa, romanul de imaginatie se opune romanului de observatie, dupa cum cititorul de vise si de iluzii se opune lectorului de documente si de fise comparative. Notiunea este cat se poate de laxa si de polemica. Dificultati inerente fac astfel din definirea romanescului o categorie estetica de neseparat de tot soiul de judecati - si de prejudecati - ideologice, cum bine se subliniaza. Pentru Paul Margueritte - romancier modest, unul dintre semnatarii "Manifestului celor Cinci" publicat in Le Figaro in contra romanului lui Zola "La Terre" - romanescul apare ca o iesire salutara din marasmul naturalist, restabilind legaturile romanului cu imaginatia. Aparatorii naturalismului (Zola, Edmond de Goncourt) refuza sa creada intr-un romanesc modern.
In fond si la urma urmei, singura chestiune care se poate pune este aceea a valorii, atat a operei literare ca atare, cat si a discursului ventilat in textura romanului. Notiunile de "eroizare si de idealizare, retorica pasiunii, ascunderea corpului, intaietatea lasata visului si visurilor" duc cu toate spre un roman al imaginatiei care lasa sa se intrevada la orizont, dupa J-M. Seillan, suprarealismul ce va sa vina. De aici se poate porni si mai departe, considerand romanescul drept un neverosimil, o iluzie exacerbata, un fel de romantism cavaleresc si se poate ajunge la romanele sentimentale, fanatastice si dinamice ale secolului XX ba, as zice si eu, chiar ale inceputului de veac XXI. Ce oare or fi fiind telenovelele, testele si horoscoapele din tot felul de reviste feminine, magazinele culinare sau de turism sau ametelile astea cu Harry Poter? Societatea publicitara care consuma perisabilitati de nevoie!

---

Despre autor: