Am pus ghilimele la titlul acestui comentariu pentru ca el mi-a fost inspirat de o analiza cu acelasi titlu dintr-o revista de specialitate (Southeast European Politics, noiembrie 2003). Autorul analizei mentionate, Heiko Fürst, sugereaza ideea din titlu prin referire la cazul activitatii Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE in Transilvania, respectiv la Universitatea „Babes-Bolyai" (1998-2000). Pe scurt, Heiko Fürst porneste de la contextul evaluat pentru acea perioada, anume ca relatia intre reprezentantii comunitatii maghiare din Romania si Guvernul Romaniei (din care faceau parte si reprezentantii comunitatii maghiare!), in ceea ce priveste statutul Universitatii „Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, creasera „un complex de relatii conflictuale" care solicitau interventia autoritatii OSCE pentru un management al conflictului in zona.
Ce a constatat institutia Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE? Ca exista o diferenta intre Guvernul Romaniei si exponentii minoritatii maghiare din Romania pentru subiectul drepturi individuale – drepturi colective ale minoritatilor etnice, ceea ce genera o stare conflictuala in relatiile interetnice. S-a observat ca solicitarile minoritatii maghiare din Romania, in materie educationala, erau puternic politizate, conexe nu doar identitatii culturale, ci si celor trei tipuri de autonomie clamate (teritoriala, personala/culturala, administrativa). Pentru „mediatorii" OSCE era clar ca daca protagonistii dezbaterii autonomiste nu gaseau o solutie comuna, conceptul de autonomie nu avea sanse de a fi aplicat. Mai mult, respectivul concept de autonomie – pretins asa cum a fost expus – avea ca efect o inrautatire a situatiei (se facea trimitere la restituirea proprietatilor, statutul si raporturile relIgioase, etc).
Intr-un asemenea context, Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE si-a propus sa abordeze subiectul Universitatii „Babes-Bolyai", considerand ca in jurul acestei institutii gravitau chestiuni de natura identitatara (culturala, etnica), dar si sociala si politica. Mai mult, autorul analizei gaseste ca, dupa 1996, tema Universitatii „Babes-Bolyai" a primit o simbolistica nationalista semnificativa, iar discursul public al minoritatii maghiare din Romania corela pretentia autonomiei de cea a invatamantului universitar.
Demersul lui Max van des Stoel, Inaltul Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE, a urmarit chiar de la inceput mentinerea dialogului inter-etnic si depolitizarea temei educationale. In toamna anului 1998, impreuna si cu reprezentanti ai autoritatilor Universitatii „Babes-Bolyai",
s-a propus solutia „multiculturalismului", adica o structura institutionala deschisa lingvistic si cultural, ca varianta la „monocultural". Asa-numitele linii lingvistice – romana, maghiara, germana – ale Universitatii „Babes-Bolyai", urmau sa dezvolte programe educationale care aveau menirea a deservi comunitatile etnice din zona. Proiectul „multicultural" universitar a fost aprobat de Senatul Universitatii „Babes-Bolyai", cu abtinerea componentilor maghiari. Cu toate acestea, desi intre timp a fost acreditata la Oradea – Cluj-Napoca o universitate privata cu predare in limba maghiara, linia maghiara de la Universitatea „Babes-Bolyai" s-a dezvoltat vertiginos dupa 2000. Fapt pentru care institutia Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE considera ca misiunea sa de rezolvare a ceea ce parea a fi un conflict a fost un succes deosebit si ca tensiunile privind Universitatea „Babes-Bolyai" au disparut. Mai mult, autoritatea europeana mentionata aprecia ca relatiile interetnice romano-maghiare in Romania nu mai prezentau un potential de criza si ca subiectele autonomiei si educatiei „si-au pierdut impactul devastator asupra scenei politice romanesti" (p. 134). Adica s-a „restructurat ordinea politica" in Romania.
Cititorul ar putea crede ca acest comentariu rezuma intentiile unui profesor de relatii inetrnationale de a prezenta un studiu de caz despre ma-nagementul conflictului, pornind de la o situatie si cronologie proaspete memoriei noastre, care, probabil, se analizeaza in unele universitati din lume. Va asigur ca nu am avut asemenea tentatii. Nu am fost impresionat nici de unele fapte care se petrec chiar acum in Romania, precum reinflamarea temei Universitatii „Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, revigorarea dezbaterii autonomiei de toate felurile, in conexiune exact cu aceeasi subiecti, adunari de 15 martie sau asertiuni referitoare la asa-numitul Tinut Secuiesc. Nu am avut in vedere nici acelasi tip de conduita duplicitara guvernamentala fata de subiectele enumerate, precum in perioada 1997-2000. Cu toata sinceritate va marturisesc faptul ca aceste randuri au fost inspirate de titlul analizei amintite („Reconstructia ordinii politice"), dar relationate altui caz.
Cu ceva vreme in urma, aflandu-ma la Targu Mures, m-am intalnit cu un profesor de etnie maghiara, cetatean de pe acele meleaguri, care a facut o pasiune, pe care acum o profeseaza cu succes, din a familiariza tinerii maghiari cu traditionalele dansuri secuiesti. Cu toate acestea, era nemultumit si a tinut sa se explice. Avea conditiile de a-si cultiva limba, cultura, traditiile si-si iubea si admira locurile natale. Numai ca tinerii maghiari care invatau la universitati exclusiv in limba maghiara nu erau suficient pregatiti pentru o piata a muncii largite, precum cea a Romaniei, piata muncii din zona Covasna-Harghita-Mures nu-i putea absorbi si, atunci, acesti absolventi isi cautau locuri de munca nu numai in afara ariei de exprimare in limba maghiara, dar mai ales pe piata europeana si extra-europeana. Si se intreba distinsul profesor: ce fel de optiuni sunt acelea care cauta sa indrepte preocuparile universitare catre problematici de secol 18-19 si nu de a insista pe deschidere culturala si performante stiintifico-tehnologice, care sa fie adevarate centre de excelenta europene, deservind realist necesitatile societatii, comunitatii, individului, in secolul 21? Daca politicienii din Romania vor sta de vorba omeneste cu oamenii si nu ca politruci cu idei preconcepute, in mod sigur se poate ajunge la reconstructia ordinii politice in aceasta tara. Pe vrerea adevarata a poporului si nu a populismelor politicianiste care ne bantuie de oarece vreme.
Prof. Univ. Dr. Vasile PUSCAS
Institutul de Studii Internationale
Universitatea „BabeS-Bolyai", Cluj-Napoca