Cunoasteti pastiluta albastra. A, nu, evident, nu personal! Stiu, nu aveti nevoie de ea. Dar stiti de existenta ei. Vi se ofera mai mereu pe e-mail, fara
prescriptie medicala. Producatorul e de alta parere. Dar cu Regis Lhomme, country manager la Pfizer Romania, nu am vorbit aproape nimic despre medicamente.

Saptamana de saptamana, vreme de trei ani, dus-intors, traversand Canalul Manecii, cand la Londra, cand la Paris. Uita, uneori, ca mai are si o casa, unde il asteapta o familie. Obosise fizic. A decis sa schimbe ceva. Dorea un post la Budapesta. Lucrase ani la rand cu echipa din Ungaria a companiei farmaceutice. O cunostea. A studiat oferta interna a firmei si chiar i se paruse ca a gasit ceva. A plecat linistit de la sefi. Dupa nici 20 de minute a fost sunat. I s-a spus ca nu se poate Budapesta, ci... Bucuresti. Provizoriu! ""Am luat harta, am gasit Romania... nu stiam mai nimic, nici unde se afla Bucurestiul nu stiam."" A stat pe ganduri, dar nu foarte mult timp, asa ca a acceptat. Era 1995, iar prezenta lui la Bucuresti era necesara vreme de sase luni, care, si-a spus, n-or trece atat de greu. Dar era suficient timp pentru ca destinul sa-l ajute cu postul acela din Ungaria.
Primele lectii despre Romania le-a luat din Jurnalul lui Mihail Sebastian. Nimerise intr-o tara dificila si, daca asta nu era suficient, ajunsese la Bucuresti in cea mai grea dintre iernile ultimilor ani. In mod surprinzator, chiar si pentru el, s-a incadrat in categoria strainilor care s-au adaptat, invatand sa cunoasca Romania. ""Francezii se simt foarte bine aici. Mi se intampla sa regasesc, in Romania, Franta copilariei mele. O Franta in care familia era foarte importanta, in care parintii aveau grija de bunici, iar bunicii de copii... Nu ma refer la Bucuresti. Nu sunt un fan al Bucurestilor, este un oras prea agresiv - desi mai toate capitalele sunt asa. Prefer Romania naturala."" A descoperit peste tot oameni ""de cultura si inteligenta impresionante"". Mai mult: e fascinat de ""accesibilitatea culturii si de calitatea deosebita a ceea ce vezi cand iesi la Opera sau la Ateneu"". Si nu se refera doar la scena, ci si la ""prezenta masiva a adolescentilor in sala"". Despre politicieni nu se pronunta. Admite insa ca Romania a evoluat si in acest domeniu: autoritatile au invatat sa se consulte, inainte de a interveni in cadrul legislativ, cu cei afectati de deciziile ce urmeaza a fi luate. Pentru a incheia capitolul politica, marturiseste ca a citit mult despre Romania de dinainte de 1989 dar nu poate realiza dimensiunile sumbrei si dureroasei realitati de atunci.
Din 1995 a schimbat multinationala farmaceutica, insa cu un interludiu de antreprenor - in 1999 si-a infiintat propria firma, de consultanta pentru, desigur, aceeasi piata, a medicamentelor. Din Romania nu a mai plecat decat in concedii. Annie, sotia ""fara a carei sustinere viata de expat e greu de suportat"", s-a implicat in programele asociatiilor ce promoveaza francofonia in Romania. Copiii celor doi sunt elevi ai Liceului francez. Vor sa plece inapoi? ""E greu de anticipat. S-au atasat mult de Romania. Sunt la varsta la care, in recenta vacanta, au refuzat sa-si insoteasca mama in Franta, preferand sa ramana in Bucuresti."" Un Bucuresti ce nu mai seamana deloc cu descrierile din Jurnalul lui Sebastian. Regis a descoperit insa o alta Romania pe care ""cu cat mai mult o vad, cu atat mai mult o indragesc"".
UN PARIZIAN LA BUCURESTI. Nascut la Paris, in decembrie 1950, Regis Lhomme a absolvit studii de biochimie si microbiologie. Din 1974 activeaza in industria farmaceutica, mai intai in cercetare si dezvoltare, apoi in vanzari. Anul 1992 i-a adus o prima schimbare, de la Merck Sharp and Dohme la SmithKline Beecham, firma la care a inceput sa cunoasca piata medicamentelor in dimensiunea sa multinationala. Astfel a ajuns la Bucuresti, unde, din anul 2000, a devenit country manager pentru Pfizer. Este casatorit si are doi copii.