Utopia fabricii de genii

Mitul despre Superboy s-a nascut in SUA, in patria lui Superman, dar aceasta mitologie a supraomului se amesteca cu aspecte alarmante din istoria fondatorului "Repository for germinal choice", cunoscut mai mult ca "banca de sperma a laureatilor Premiului Nobel". Robert K Graham, un optometrist genial, a castigat 100 de milioane de dolari in urma inventarii lentilelor de plastic incasabile si, intr-un timp, visa chiar sa-si cumpere din acesti bani o insula, in care sa infiinteze un propriu stat Graham, care impartasea vederi rasiste, avea un cult al geneticii si era extrem de preocupat de ideea ca umanitatea se altereaza din interior. Unica solutie ar fi fost, in opinia sa, crearea unei banci de sperma care sa pastreze materialul genetic prelevat de la cei mai destepti oameni ai planetei, adica de la laureatii Premiului Nobel, ceea ce ar da posibilitatea ca prin insamantare artificiala sa se nasca o generatie de copii supradotati. Intentiile bune ale lui Graham aveau la baza traditia eugeniei, cu radacini in lumea anglo-saxsona, imbratisata la vremea sa de Adolf Hitler. In aceasta traditie isi au originea teoriile despre suprapopulatie, hiperdarwinism si paranoia rasista de la inceputul secolului XX. Graham era ferm decis sa-si puna in practica planurile la ferma sa din Escondido, California. La 29 februarie 1980, Los Angeles Times a publicat articolul "Toti laureatii premiului Nobel - donatori ai bancii de sperma: proiect de ameliorare a potentialului genetic al omenirii". Se parea ca incepuse o noua era, dar in calitate de donatori erau acceptate doar geniile din domeniul stiintei, nu si oamenii inteligenti pur si simplu. Anonimatul sever si recurgerea la pseudonime nu i-au permis autorului anchetei identificarea exacta a participantilor la acest proiect. Se stie ca si-ar fi dorit sa fie donator al bancii genetice John Forbes Nash, un matematician schizofrenic. Cu siguranta a fost donator Jonas Salk, unul dintre parintii vaccinului impotriva poliomelitei.
O istorie neverosimila
Experimentul care a avut drept scop crearea geniilor pe banda rulanta s-a incheiat cu un adevarat fiasco, pentru ca miza sa era utopica, considera ziaristul american David Plotz, care a reconstituit cu o acuratete de documentarist istoria crearii bancii de sperma colectata de la laureatii Premiului Nobel. Rezultatele acestei anchete sunt preluate de publicatia italiana Panorama, in editia sa de ieri, citata de Rompres. Din cei aproximativ 200 de copii care au vazut lumina zilei datorita bancii cu sperma colectata de la laureatii Premiului Nobel, doar unul singur, Doron Blake, s-a dovedit a fi la nivelul asteptarilor. Cu un IQ de 120 de puncte, acesta, la varsta de doi ani, se descurca onorabil la calculator, iar la cinci ani citea deja "Hamlet", insa calitatile sale intelectuale nu i-au fost de mare folos in viata. Un IQ ridicat nu este intotdeauna garantia reusitei! Renumita balerina Isadora Dunca i-a propus, intr-o zi, dramaturgului Bernard Shaw sa faca impreuna un copil: "Iti dai seama, ce ar iesi din corpul meu si intelectul tau. Copilul ar putea fi un geniu si ar da pe spate toata lumea!", s-a aratat entuziasmata frumoasa balerina. Raspunsul pe care l-a primit i-a descurajat elanul procrearii "Ia gandeste-te, draga, ce ar fi daca acesta va mosteni picioarele mele si inteligenta ta?", si-a manifestat scepticismul dramaturgul. Raspunsul lui Show contine morala "istoriei neverosimile cu banca de sperma a laureatilor Premiului Nobel", noteaza Panorama.
O initiativa absurda
In opinia lui David Plotz, doar trei laureati ai Premiului Nobel au fost implicati in respectivul proiect. Nu exista dubii in privinta identitatii unuia dintre acestia: numele sau este William Shockley. El a primit Premiul Nobel pentru Fizica in anul 1956 pentru inventarea tranzistorului, devenind practic parintele erei electronice. Insa acesta si-a consacrat ultimii 25 de ani de viata incercand sa impiedice procrearea de copii saraci si de culoare, intrucat era convins ca acestia au un coeficient intelectual redus. Singurul Dumnezeu pentru Shockley erau testele IQ, iar rezultatele indicau un IQ mai redus cu 12 puncte in cazul negrilor si al reprezentantilor paturilor sarace ale societatii comparativ cu populatia "alba". Insa, in general, se stie ca IQ are tot atata tangenta cu gradul de inteligenta precum actul sexual fizic cu relatia de dragoste adevarata. Nu este de mirare ca Shockley a fost ridiculizat atat de mass-media, cat si de Ku Klux Klan. In cei zece ani de existenta, banca de sperma a laureatilor Premiului Nobel nu s-a bucurat de popularitate, asa cum a sperat fondatorul ei.
In loc de geniu un hippie obosit
Din anii '50, cand Graham si Shockley isi propagau teoria superioritatii, pana in prezent, lumea s-a schimbat. Mamele din epoca yuppie, care apelau la serviciile acestei banci, isi doreau mai degraba un copil inalt, frumos, sanatos, sportiv decat un geniu. Insa spermatozoizii obositi ai unora dintre laureatii Premiului Nobel, trecuti binisor de varsta procrearii, s-au dovedit a fi ineficienti si n-au dat rezultatele scontate. Dupa moartea lui William Shockley, Graham spera sa dezvolte "Fabrica geniilor", dar fara succes.
In 1999, cand s-a stins din viata si Graham, banca s-a desfiintat. Singura dintre "fiintele" nascute datorita acestei banci genetice, care la inceput promitea succese sclipitoare, in virtutea inzestrarilor sale intelectuale, a dezamagit in cele din urma. In anul 2001, jurnalistul Plotz a dat de acesta, dupa mai multe cautari, la colegiul Reed College. N-a descoperit un geniu, ci un "hippie cu cosite si cu un chip obosit".
Abandonase studiile si era pasionat de spiritism. "Ideea de a crea genii a fost una absurda. Oamenii sperau ca voi obtine succese uluitoare. N-a fost sa fie. N-am realizat nimic deosebit", i-a spus baiatul ziaristului. "Daca m-as fi nascut cu un IQ de 100 si nu de 180, n-as fi realizat mai mult", a concluzionat fiul de geniu. (M. BICA)

---

Despre autor: