In 1957, sculptorul Constantin Baraski s-a gandit ca i-ar pica de o ciorba suplimentara daca l-ar turna in bronz pe Lenin. Voia sa participe la concursul pentru statuia taticului comunismului din fata Casei Scanteii.

A pierdut concursul, dar, fiindca tot muncise, l-a transformat pe Lenin in Caragiale. A pus o capatana cu palarie si ochelari pe corpul rusului si a iesit dramaturgul nostru national. In epoca, statuia nu a fost prea apreciata, dar fiindca Baraski era bine vazut politic, opera a fost cumparata de stat si insurubata temeinic in curtea Editurii Cartea Romaneasca din Strada General Berthelot.
CONU IANCU LA PLIMBARE. Statuia a ramas acolo, nederanjata de nimeni pana in anul de gratie 1998, cand fostii proprietari au recuperat imobilul si au invitat calduros Ministerul Culturii sa le ia scriitorul din ograda. I-a oferit azil politic primarul Sectorului 2, Neculai Ontanu, care scarpinadu-se pe sub basca, si-a adus aminte ca undeva pe Strada Maria Rosetti exista o casa in care a locuit sau mancat ceva la un moment dat Caragiale. Asa ca lucratura lui Baraski a tronat vreo patru ani intr-un scuar de langa placa memoriala de pe casa cu pricina. Devenita, evident, carciuma falita. In 2002, director al Teatrului National Bucuresti era Dinu Sararu. Manat si el de inspiratie, si gandind cu elan patriotic ca 2002 este ""Anul Caragiale"", a pus de o miscare. Dupa o intrevedere cu gogalturi amicale a batut palma cu primarul Neculai Ontanu. Intr-o noapte, cu macaraua, au saltat dramaturgul din bronz si l-au improprietarit peste vreun metru patrat de pamant in fata TNB. Estimp, PSD-ul a cazut, Sararu a fost si el ""sinucis"" (adica obligat sa-si dea demisia) de la TNB. Cum plecarile se fac in grup, anul acesta, la 11 februarie, a parasit locul si sculptura. A ajuns la loc, pe Maria Rosetti.
SARARU DA, MINISTERUL BA. Ministrul
Adrian Iorgulescu, de convenienta cu actualul director al TNB, Ion Caramitru (altfel un mare specialist in statui dupa cum dovedesc scandalurile din perioada ministeriatului sau), si-a soptit in barba ca statuia este prost amplasata, este urata si nu se incadreaza bine in peisaj. Asa se explica ultima excursie a sculpturii omului plin de umor prin oras. Conform doamnei Cristina Passima, persoana stampilata de Ministerul Culturii si Cultelor cu dreptul de a vorbi in numele statuii, ne-a zis ca domnului Sararu i-ar fi trebuit acordul Primariei Municipiului Bucuresti sa faca miscarea din ceasul serii, cand l-a luat pe Caragiale de pe Maria Rosetti si l-a dat huta cu macaraua pana la Teatrul National si nu o simpla strangere de mana cu dl Ontanu. Dansa invoca Legea 51 pe 1991 privind amplasarea monumentelor in spatiile publice, lege prin care se notifica faptul ca trebuie si un aviz de la Primaria mare cand se amplaseaza o statuie pe domeniul public. Surse din anturajul fostului director al TNB-ului sustin contrariul si anume ca singurele foruri care detineau dreptul de a decide in privinta statuii erau MCC si conducerea TNB, in a carui curte se afla conua€™ Iancu. De asemenea, aceleasi surse sugereaza ca toata povestea ar fi o razbunare a directorului Caramitru impotriva antecesorului sau.

CHEFUIELI SI CHELTUIELI