Ieri, la „Mc’Donald"-ul din colt, doi pensionari ursuzi isi mestecau pe indelete chifteaua de pranz, forfecand ca tot omul politica la zi a cetateanului necajit: "Exact zapada asta ne mai lipsea, ca tot stam ca pestii congelati in casa!", zice unul, cu naduf. La care celalalt, pescuind cu stanga un cartof prajit, si straduindu-se, cu dreapta, sa-si smulga un fir de par din nas, ii spune ca, in ianuarie, intretinerea i-a venit cu 30% mai mare decat pensia, asa ca s-a salvat cu un imprumut de la CAR-ul pensionarilor. A doua tema au fost ventuzele si o tuica fiarta, "mai bune decat orice antigripal", au cazut de acord si ca, de cand cu aviara, tacamurile de pui au devenit cam riscante, dupa care s-au declarat contrariati ca in iarna asta nu s-au gasit pe piata „nici sosoni si nici galosi, din aia, ca pe vremea noastra"... De la masa alaturata, trageam indiscret cu urechea, sa aud daca nu cumva ii framanta si pe ei marea grija ca liberalii refuza fuziunea cu PD-ul, ca taranistii se fac ca nu vor sa-l primeasca pe Talpes sau ca in culise se dau lupte eroice pentru cladirea „marelui partid de centru-dreapta". Nimic, insa, din toate astea si nici macar despre
show-ul perchezitiilor, desi plutoanele de procurori defileaza zilnic prin garnizoana, oferind camerelor de luat vederi reprize de footing, alternate cu pasul greu, de gladiatori. Puteti banui ca inventez sau ca exagerez, dar cel mai simplu lucru e sa va chestionati singuri sau sa intrebati un prieten cat va sau il preocupa in aceste zile vanzoleala politica si cat facturile la intretinere, scumpirea alimentelor si trecerea tutu-ror preturilor prin raportarea la euro. Adevarul e, sa recunoastem, ca la ora asta agenda politicienilor e departe rau de cea a cetateanului, ceea ce din pacate se intampla tocmai iarna, cand dificultatile populatiei se agraveaza in mod traditional. Or, iata-ne acum, mai mult ca oricand, in fata unui spectacol politico-justitiar care poate avea justificarile lui, cum le si are, dar nu intr-atat incat sa expedieze in derizoriu problemele cu care se confrunta si cetateanul, si mediile de afaceri, si economia tarii, in general. Asprimea concluziilor pe care ni le-au servit concomitent negociatorii FMI si comisarul european pentru economie si finante, seve-ritatea recomandarilor si semnalele de alarma trase de acesti observatori, competenti si realisti, ar fi trebuit sa genereze, dupa umila mea parere, dezbateri publice si masuri imediate. In locul acestora insa, ni se ofera spectacolul marilor batalii politice, circul termopa-nelor lui Nastase si jocul de-a arestarea lui Patriciu si Tender, permanentul skandenberg al mai-marilor din justitie, sub semnul lui „care pe care" si, deasupra tuturor, un nou razboi intre palate. Asta sa fie marea problema a romanilor, daca serviciile secrete sa fie doua sau patru, controlate de presedinte, premier sau Parlament, sau, poate, scumpirea gazelor in mijlocul iernii e o tema mult prea populista pentru a merita prioritate absoluta?! Daca vom respecta, insa, prioritatile reale, am putea sa si intelegem ca, pe plan politic, s-a declansat, de fapt, marea reasezare a celor doua tabere, pentru ca, potrivit scenariului tot mai vizibil si altfel normal, ne indreptam spre bipolaritate.
Scena politica romaneasca trebuie sa ajunga si ea, mai devreme sau mai tarziu, la o oferta clara, cu o alternativa stanga-dreapta limpede pentru electorat. Dar dreapta sa fie dreapta, iar stanga cu adevarat stanga, fara compromisurile si alunecarile care au generat un tablou in care veritabile triburi de nomazi politici au trecut dintr-o parte in alta (unii chiar si cu retur!), explicand in papuasa migratia lor interpartinica. Nu cred nici pe departe in scenariul „partidului prezidential", care ar putea reuni de-a valma, sub bagheta viitorilor populari ai lui Traian Basescu, PD-ul, PNL-ul, PRM-ul, PNTCD-ul, PNG-ul, Partidul Popular s.a.m.d. Asta este o imensa prostie, iar cine o crediteaza cat-de-cat nu face decat sa bata campii. Cu siguranta, insa, PD-ul va dizloca grupuri din mai multe partide, coaguland in jurul presedintelui Basescu un „pol popular", dar pe aceeasi parte se contureaza tot mai clar si o formula adversa, deloc neglijabila, care ar putea reuni taranistii, popularii lui Emil Constantinescu, PNG-ul lui Becali si chiar un desant liberal! De cealalta parte, nu ma indoiesc, „polul de stanga" se va baza pe strangerea in jurul PSD-ului care, chiar si cu Mircea Geoana in frunte, tot al lui Ion Iliescu ramane, in virtutea calitatii sale de fondator al partidului, dar si a imaginii sale de emblema a stangii. In jurul lui se aduna deja mai vechii sau mai tinerii oameni ai partidului, gruparea lui Petre Roman, fiind invitate si sindicate si ONG-uri cu vederi de stanga, pentru crearea polului. As putea baga mana in foc ca, tocmai de aceea, si din PSD vor pleca oameni, inclusiv spre PD-ul popular, dar refuz sa cred ca printre ei s-ar putea numara Ioan Rus si Victor Ponta, cum s-a zvonit deja, insinuant, prin presa. In fine, PRM-ul lui Corneliu Vadim Tudor va continua sa joace rolul de principal arbitru al scenei politice romanesti (desi sondaje dubioase incearca sa-l acrediteze in scadere), iar marea surpriza poate veni de acolo de unde putini se asteapta si anume de la Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu. Pe ce ma bazez? Exact pe vanzoleala de pe scena politica, unde forta centrifuga a celor doi poli pe cale de coagulare ar putea imbogati randurile conservatorilor cu nume foarte grele!
Cam asa cred ca stau lucrurile, dincolo de show-ul anti-coruptie, asupra caruia v-am pus in garda inca de acum o luna ca ascunde, de fapt, declansarea marilor manevre de pe esichierul politic romanesc. Iar circul cu perchezitiile din Zambaccian, deja refuzate de doua ori in Camera, a fost demonstratia f. f. inteligenta, prin care DNA-ul a servit parlamentarilor tocmai argumentul forte pentru a nu crea precedentul, la gandul omenesc ca fiecare dintre ei ar putea trece maine prin aceeasi experienta umilitoare. Si-apoi, cine ar vrea sa i se coscoveasca blazonul, filmandu-i-se non-stop resedinta personala, de regula nu „la bloc", ci viloaie cat Casa Radio, tapetate de proaspetii iubitori de arta cu copii autentice dupa Cezanne, Chagall si Fragonard, intre care troneaza rafinate tapiserii turcesti, gen Rapirea din Serai, si superbe statuete, din ipsos veritabil?!...