In ziua de 23 aprilie 1970, numitele Ana Bota si Elena Muresan au sesizat la Militia Municipiului Sibiu disparitia rudei lor, Paraschiva Dan. La fata locului s-a deplasat subofiterul sectorist. In urma primelor verificari efectuate s-a stabilit ca Paraschiva Dan, in varsta de 33 ani, muncitoare la fabrica de prajituri si biscuiti ""Victoria"" din Sibiu, a disparut de la domiciliu in seara zilei de 20 aprilie 1970, dupa ora 20:00. Din luna ianuarie 1969, ea locuia impreuna cu sotul ei, Stefan Dan, de profesie sofer, intr-un apartament proprietate personala. Despartiti, dar impreuna
Cei doi se casatorisera in 1960, insa in ultimii ani, convietuirea pentru Paraschiva Dan devenise insuportabila, ca urmare a maltratarilor la care era supusa pentru a accepta actele de perversiune sexuala ale unui sot psihopat. Refuzand sa mai intretina cu sotul ei raporturi sexuale pe cale orala si anala, acesta o alungase din locuinta imediat ce isi cumparasera apartamentul. De fapt platisera numai acontul, restul urmand sa fie achitat in rate. La plata acontului, disparuta avusese cea mai mare contributie, intrucat vanduse o casa la tara pe care o mostenise. Reintegrarea Paraschivei Dan in spatiu se facuse numai in urma unei hotarari judecatoresti aplicata de Militie. In aceasta situatie, fiecare sot ocupa cate o camera, ei fiind despartiti in fapt. In luna ianuarie 1970, Paraschiva Dan introdusese actiune de divort, prima infatisare urmand sa aiba loc la data de 28 aprilie. In dupa-amiaza zilei de 20 aprilie 1970, Paraschiva s-a intalnit in apropierea locuintei cu un vecin, Ilie Cosea, iar in timpul cat stateau de vorba au vazut trecand, cu directie spre blocul lor, autoduba TV, pe care lucra Stefan Dan. Acesta obisnuia in majoritatea noptilor sa parcheze autoduba in spatele blocului unde locuiau. Femei banuitoare
In seara aceleiasi zile, Paraschiva Dan, venind din oras, a trecut pe la sotia varului ei, Ana Bota, care locuia in acelasi bloc, dar la scara alaturata. Acesteia i-a cerut imprumut putina cafea, spunandu-i ca va intra la serviciu in tura de noapte, pe la ora 23:00. Ea intentiona sa se odihneasca vreo doua ore, ""daca ar lasa-o sotul in pace"". Ana a condus-o pe Paraschiva pana la iesirea din bloc, constatand ca apartamentul familiei Dan era luminat, ceea ce insemna ca Stefan era acasa. Cu aceasta ocazie, Paraschiva i-a mai spus prietenei sale ca va pune fasole la inmuiat si ca va pregati rufele murdare pentru a le spala a doua zi. Aceasta se intampla la ora 20:00. In seara respectiva, Paraschiva Dan nu s-a mai prezentat la serviciu, si de atunci nu a mai fost vazuta de nimeni. In ziua de 22 aprilie 1970, o colega de serviciu, sesizand lipsa ei, a anuntat-o pe Ana Bota care a cautat-o pe la toate rudele si cunostintele din Sibiu, dar fara nici un rezultat. In ziua de 23 aprilie 1970, Ana Bota, impreuna cu sora Paraschivei, Elena Muresan, l-au sesizat pe sectorist despre aceasta disparitie. Ambele femei il banuiau pe Stefan Dan ca a omorat-o. Politistul s-a deplasat la locuinta disparutei, afland de la vecini ca Stefan Dan nu si-a mai facut aparitia la domiciliu din ziua de 21 aprilie 1970. Acest lucru i s-a parut suspect si a doua zi a procedat la o descindere in apartament. Cu aceasta ocazie a constatat ca din camera in care locuia victima lipsea dormeza recamierului, ce se compunea din doua piese. Totodata lipsea si dormeza cu intreg asternutul, in apartament nu era deranj, dar s-a gasit oala cu fasole pusa la inmuiat, fasole care deja incoltise, precum si rufele murdare stranse pe jos, in baie. Intrebat ce stie despre sotia sa, Stefan Dan a declarat ca in seara zilei de 20 aprilie 1970 a venit acasa pe la orele 20:30-21:00, fara masina (o lasase la intreprindere), constatand ca sotia lui nu era acasa. El l-a asigurat ca, datorita certurilor care existau intre ei, sotia sa trebuie sa se afle undeva, la niste rude, si ca va reveni peste un timp. Sectoristul nu s-a lasat insa inselat si l-a intrebat de ce nu mai doarme acasa din ziua de 21 aprilie 1970. ""Dorm la o matusa"". ""Bine, dar de ce?"". ""Cum, de ce?"", s-a mirat stefan. ""Pentru ca nu mai am dormeza!"" Afirmatia sotului disparutei era nefondata, deoarece el nu dormea impreuna cu Paraschiva, ci in cealalta camera, pe un pat de fier. Politistul a mai stabilit in urma investigatiilor si alte ""puncte negre"". Stefan Dan isi amenintase sotia cu moartea, in sensul ca ""nu va apuca sa ajunga in instanta, la divort"". Disparuta trebuia sa-si ridice salariul in ziua de 22 aprilie 1970, dar ea nu se prezentase la fabrica, desi era intr-o acuta criza de bani, ca urmare a numeroaselor rate pe care le avea. Ea nu facuse nici un fel de afirmatie in fata prietenelor ca ar vrea sa plece undeva, sa dispara fara urma, ci, din contra, ii spusese Anei Bota ca in acea seara va merge la serviciu, fiind in tura de noapte. La acestea se mai adaugau si alte constatari de ordin logic. Daca Paraschiva ar fi disparut voluntar de acasa, nu ar fi facut unele acte preparatorii pe care urma sa le indeplineasca a doua zi, punerea fasolei la inmuiat, pregatirea rufelor pentru spalat. O femeie singura nu ar fi putut transporta niciodata dormeza grea, compusa din doua piese. Si-apoi cand sa faca aceasta operatiune, caci ea s-a despartit de Ana la ora 20:00, iar Stefan a afirmat ca a venit acasa la ora 20:30-21:00? Intr-o jumatate de ora, fara ca s-o vada nimeni? Cu ce mijloc de transport, caci nimeni nu a vazut vreo masina in fata blocului? Ba, mai mult, Ana, cand a condus-o pe Paraschiva, a vazut lumina aprinsa in apartament, deci Stefan era acasa. Si-apoi vecinul Ilie Cosea, care statuse de vorba cu disparuta, vazuse TV-ul lui Stefan indreptandu-se spre blocul lor... Inelul si cerceii
A doua zi, o echipa de ofiteri de la Serviciul Judiciar al Militiei Judetene condusa de capitanul Pojan - specialist in materie de omoruri, impreuna cu tehnicieni criminalisti, cerceta apartamentul disparutei ""la sange"". Concomitent, alte echipe faceau investigatii in bloc si la locul de munca al banuitului. Cu ocazia cercetarii apartamentului, este descoperita la intrare, o pereche de pantofi barbatesti, scorojiti, care aveau aspectul de a fi fost foarte bine spalati. Sunt examinati atent si, sub talpa, langa toc, se descopera urme de glod, galbui. Asemenea pamant nu era prin partea locului. In camera Paraschivei se gaseste dupa calorifer o pungulita in care erau inelul si cerceii ei. Le ascunsese acolo, probabil, de frica sa nu le gaseasca batausul ei sot, si de la aceasta constatare, o intrebare: daca Paraschiva ar fi disparut voluntar, nu si-ar fi luat cu ea si bijuteriile? Scheletul recamierului este dat la o parte. Pe perete, deasupra nivelului recamierului, cateva pete maronii. Acestea sunt razuite si trimise imediat la laborator. Examinandu-se agenda lui Stefan Dan, s-a constatat ca pe fila ce indica data de 21 aprilie 1970 era un inscris ce fusese insa radiat. Examinandu-se acest inscris cu ajutorul razelor ultraviolete si infrarosii s-a descifrat urmatorul text: ""Voi spune ca m-am intors acasa sa iau cateva piese de schimb"". Acesta era, de fapt, alibiul asasinului, caci acum nu mai incapea nici o indoiala ca el isi omorase sotia. Din declaratia lui rezulta ca, in dimineata zilei de 21 aprilie 1970, plecase de acasa la ora 5:00-5:30, mergand la serviciu, de unde isi luase masina pe care o lasase acolo in dupa-amiaza zilei precedente. S-a reintors acasa, pentru a lua cateva piese de schimb, apoi s-a dus la statia de spalare din Selimbar, unde a stat intre orele 6:00 si 10:20, iar la 11:00 a revenit la serviciu. Verificandu-se si a doua parte a alibiului, el a fost spulberat repede. Nu fusese la statia de spalat masini din Selimbar, ci se prezentase cu autoduba, la serviciu, la ora 11:00, aceasta fiind murdara. Stefan Dan crezuse ca-i merge aceasta manevra, deoarece la intreprinderea unde lucra nu exista nici un fel de evidenta de intrare-iesire a masinilor, dovada ca de cele mai multe ori el parca autoduba peste noapte in spatele blocului sau. Asasinul a fost reperat la ora 6:00, in balconul apartamentului sau - de doua locatare de la blocul de vizavi - , facand pachete, agitat, si umbland cu o valiza. Scenariul crimei
Pus in fata tuturor acestor probe, psihopatul sexual n-a mai avut de ales. El a recunoscut ca in seara zilei de 21 aprilie 1970 si-a asteptat nevasta acasa cu intentia de a o omori. Astfel a izbit-o cu capul de recamier pana cand n-a mai miscat. Apoi, pentru ca dormeza se murdarise de sange, a dus-o noaptea, cu lenjerie cu tot, in autoduba TV din spatele blocului. Cadavrul l-a infasurat intr-o patura si l-a bagat tot in autoduba. Ar fi plecat cu masina chiar in cursul noptii sa arunce cadavrul si dormeza, dar era baut si i-a fost frica sa nu fie oprit pe drum de organele de politie, care l-ar fi depistat. A preferat sa plece a doua zi, dimineata, cand s-a mai trezit. A plecat in jurul orei 6:00, dupa ce si-a facut niste bagaje pe balcon, caci nu mai voia sa se intoarca curand in apartament. A mers cu masina pana dincolo de Selimbar si a oprit-o la marginea raului Olt, ferit de arbori si lastaris. Aici a aruncat mai intai dormeza care s-a scufundat imediat. Ceva mai mult de lucru a avut cu cadavrul. Ca sa-l poata arunca in rau, a fost obligat sa intre incaltat in apa. Dupa ce a terminat treaba, dandu-si seama ca ar putea fi tradat de pamantul galben de la marginea raului, care-i murdarise pantofii si pantalonii, s-a gandit sa se reintoarca acasa pentru a le spala. Totodata, sa mai faca o inspectie a apartamentului si sa stearga cea mai mica urma care l-ar fi putut demasca. Ajuns acasa, si-a spalat pantalonii si pantofii, schimbandu-se. Apoi, a tras recamierul, studiind daca nu erau pete de sange sub el. N-a observat nimic suspect si atunci a plecat, ducandu-si o parte din lucruri la matusa sa, unde a si dormit pana sa fie interpelat de politie. Analizand marturisirea acestui periculos psihopat sexual, politistii au avut unele indoieli, pentru ca, cronometrand timpul, asasinul ar fi trebuit sa se prezinte la serviciu in jurul orei 9:30 si nu la 11:00, cand se prezentase el. Drept urmare, au facut un experiment, lansand in apa raului Olt, din locul pe care-l indicase criminalul, o dormeza de recamier, de aceleasi dimensiuni. Surpriza a fost ca nici dupa sase ore de plutire aceasta nu s-a scufundat. Asasinul a fost scos din nou la ancheta si i s-a explicat ca mintise in aceasta privinta. Abia atunci el a recunoscut ca, intr-adevar, asa stateau lucrurile. Constatand si el acest lucru, a intrat in panica (caci ar fi fost descoperit imediat) si i-a trebuit mai mult de o jumatate de ora sa recupereze dormeza plutitoare si sa o aduca la mal. Odata reusita operatiunea, i-a dat foc pe malul raului Olt, pana ce a ars complet, apoi arcurile le-a ingropat. Acest lucru i-a luat mai mult de o ora si jumatate. Acum, intr-adevar, totul era perfect, asasinul conducandu-i pe politisti la locul unde ingropase arcurile dormezei. El a declarat apoi cu ""dezinvoltura"" ca ii vine greu sa fie bisexual...


Moarte de om, din amor pentru tatal vitreg