M-am intalnit, candva, cu o legenda, v-o povestesc acum, se potriveste in timp.
Se zice ca, imediat dupa ultimul razboi mondial, doi tineri romani implicati in politica vremii, unul student, altul elev de liceu, au fost trimisi la Paris, de mai marii tarii, la o conferinta mondiala a tineretului, comunist sau socialist.
Cei doi copii saraci impart acolo camera modesta ce li s-a dat, participa la lucrari, leaga prietesug cu baieti si fete din lumea larga si, fireste, ajung si prieteni la catarama. La un moment dat isi marturisesc dorintele si visele. Eu, spune studentul Marin, sunt indragostit de muzica veche, si ma gandesc ca tare mi-ar placea sa am, intr-o zi, corul meu. Un cor de muzica medievala. Iar eu, spune Ion, elevul, am sa conduc intr-o zi tineretul roman!
Trec anii ca nori lungi pe sesuri – si soarta vrea ca Ion sa se tina de cuvant: i se da sa conduca tineretul Romaniei. Apoi, peste vreme si vremuri, chiar Romania. Iar printre primele documente pe care le-a semnat demnitarul la inceputuri, a fost, spune legenda, si acela de infiintare a unei formatii muzicale, un cor, al carui dirijor a fost numit prietenul sau, Marin. Corul se va numi "Madrigal", hotarasc ei atunci, poarta si acum acest nume, a strabatut aproape o jumatate de veac, transformandu-se, sub maiastra bagheta a lui Marin, intr-un instrument unic in lume, o minune care a incantat, ani si ani, iubitorii de muzica de pe toate continentele.
Ion si-a urmat si el calea: a pus umarul la rasturnarea un sistem social, a ajutat la construirea libertatii, consolidand democratia si aducand stabilitate in tara ce i-a fost dat s-o conduca.
Pe Marin il mai cheama: Constantin.
Pe Ion il mai cheama: Iliescu.
Amandoi isi sarbatoresc, in aceasta saptamana, ziua de nastere.
Randurile acestea sunt un omagiu pentru doi romani straluciti care, pornind din cumplita saracie, si-au stapanit si si-au implinit vietile.