Homosexualii, tiganii si evreii

In tari unde viata sanatoasa a devenit slogan social, poti sa pici un interviu de angajare (sau, mai rau, sa ramai fara slujba) daca managementul afla ca esti fumator. In Romania, dar, mai mult sau mai putin pe fata, si in alte locuri, sunt sanse serioase sa se petreaca acelasi lucru daca esti femeie, tigan (sau rom), homosexual, agnostic sau, in situatii exceptionale, evreu.
S-o luam pe rand.
Sa zicem ca esti femeie. Si sa zicem ca pornesti o initiativa in, de pilda, teatrul independent; ai nevoie de sprijinul pe termen lung al unei institutii publice. Se prea poate intampla ca cel care conduce respectiva institutie, un barbat, bineinteles, sa dea din colt in colt pe urmatorul (indreptatit) motiv: cum sa te increzi intr-o femeie, cand ea maine-poimaine face un copil si te lasa balta?!
Sau sa zicem ca esti femeie, regizoare si proaspat director de teatru, iar sotul tau e si el regizor, mai cunoscut si contestat; cutia postala a institutiei careia ii esti subordonata va fi, inevitabil, bombardata de memorii in care esti acuzata a fi marioneta sotului, care el ar conduce, de fapt, teatrul. Nu c-ar fi imposibil; dar ar putea cineva macar sa-si imagineze situatia inversa, in care un barbat sa fie banuit a fi la mana nevestei? Sigur ca nu.
Intamplarea face ca sotul regizoarei-directoare sa fie evreu; de aici, fie incriminarea directa la sustinerea unei Internationale iudaice in detrimentul spiritului national romanesc, fie aluzii discrete la "invarteala" tipica rasei/ neamului.
Homosexualii o duc mai bine: ei nu exista. Sunt cel mult niste pusti teribilisti care se pretind originali. Asta pentru masele largi, populare, caci pentru intelectualii trecuti prin ciur si prin darmon, homosexualitatea e un indreptatit motiv de neplaceri estetice. Iar neplacerile estetice sunt, si ele, ratiuni pentru judecati la adresa vietii personale a vinovatilor pentru respectivele neplaceri. Chiar atunci cand homosexualitatea e o tema de creatie, despre realitatea ei de zi cu zi nu se poate vorbi, nu e si nu poate fi o identitate asumata. Iar asta nu pentru ca tine de sfera vietii private (ajunsa un fel de reduta de aparat cu arma in mana), care nu priveste pe nimeni; nu e o tema nici pentru discursul interpersonal, caci riscul expunerii la intoleranta e la fel de ridicat si pentru oameni care altminteri impartasesc convingeri perfect compatibile. Homo- si transsexualitatea sunt prinse intr-o grila de respingere care le asociaza disolutiei familiei mai mult decat ii e asociata acesteia violenta domestica sau incestul; cele dintai sunt necunoscute inspaimantatoare, cele din urma sunt... familiare. Intr-adevar, nu exista oameni cu orientari non-heterosexuale in cultura romana.
Cum nu exista, pe de alta parte, nici reprezentanti ai minoritatii rome in lumea noastra artistica. De fapt, lucreaza in adancuri un sindrom al "Petei umane" (roman al lui Phillip Roth - pe urma si film - avand in centru un profesor universitar care si-a negat toata viata originea afro-americana ca sa reuseasca in cariera), care inchide potentialul cultural al acestei comunitati la manifestari folcloric-etniciste, uneori agresiv identitare, cele mai banale fiind manelele si lautaria de nunta.
Am ajuns, in final, la chestiunea spinoasa a discursului asupra orientarii religioase. Intr-o mare de oameni de buna credinta crestina, care-si asuma modestia si toleranta acestei religii, ceea ce se aude cel mai tare sunt gigibecalismele umbland cu flamura ostirii ortodoxe, prelucrata dupa ureche, dand cu oistea anatemei anticrestine in toate gardurile. "Evanghelistii" Alinei Mungiu-Pippidi erau chiar o tinta usoara, care-a impartit umanitatea romaneasca in doua tabere ireconciliabile: aruncatori de anateme si blasfemiatori. Pentru ca, in ciuda eforturilor unor teologi cu mintea deschisa, modelul comportamental prin care se probeaza bunul crestinism e inchinatul la televizorul pe care ruleaza filmul cu Amza Pellea in rolul lui Mihai Viteazul.
Toate situatiile de mai sus sunt reale si s-au intamplat in Romania ultimilor doi ani. S-ar putea sa fie exceptii, dar ele confirma regula.

---

Despre autor: