Despre manuscrisele lui Eminescu si bibliotecile digitale ale Europei

Pe data de 15 ianuarie, cu ocazia implinirii a 150 de ani de la nasterea poetului Mihai Eminescu, in sala de expozitii a Bibliotecii Academiei Romane (BAR), au fost lansate volumele II-VI din editia facsimilata a manuscriselor eminesciene. Aceasta editie, care face parte dintr-un proiect amplu ce urmareste publicarea a 24 de volume ce vor cuprinde toate cele 14 mii de file originale, a fost realizata intr-un parteneriat public-privat de BAR, Editura Academiei Romane (EAR) si Editura Enciclopedica, cu sprijinul financiar generos si substantial al Ministerului de Finante.
Dupa cum se arata in articolele din presa care au relatat evenimentul, volumele au menirea de a implini indemnul facut de Constantin Noica de facsimilare a manuscriselor (intr-o vreme in care nici macar nu se putea anticipa raspandirea folosirii Internetului si a altor tehnologii moderne de realizare a "documentelor de substitutie"). Conform cu aceleasi surse, Noica afirma ca "manuscrisele, cu deschiderea lor catre universul culturii si cel al limbilor, ne-ar arata concret ce inseamna impletirea necesara dintre universal si national".
Exact cu doua luni mai inainte de evenimentul aratat mai sus, pe 15 noiembrie 2005, dl. D. Lammy, Ministrul Culturii din Marea Britanie (tara care detinea in acea perioada presedintia UE), lansa la Bristol "Planul de actiune dinamica de coordonare in UE a actiunilor de digitizare a materialelor cu continut cultural si stiintific" (www.minervaeurope. org/publications/dap.htm). Acest document se refera la o serie de masuri pe termen scurt si lung care au ca scop sa faca resursele culturale si stiintifice ale Europei mai accesibile unui public cat mai larg prin folosirea tehnologiilor de digitizare si Internetul. Principalele directii de actiune sunt:
• facilitarea regasirii si utiliza rii elementelor de continut cultural pentru imbogatirea spirituala a cetatenilor societatii informationale. Printre actiunile imediate (2006-2007) se recomanda legarea registrelor nationale privind colectiile digitale in vederea constituirii unui "Spatiu european cultural informatic";
• elaborarea de tehnologii moderne de digitizare;
• realizarea sustenabilitatii economice a "industriei de continut" cultural;
• implementarea de politici si mijloace care sa asigure perenitatea continutului in forma digitala.
Planul de actiune evocat mai sus nu a aparut din senin si pe "pamant gol". Cateva initiative internationale sistematice si de mare anvergura sunt amintite intr-un material elaborat in anul 2001 in care descriam oportunitatile oferite de o "economie a culturii" (www.academiaromana.ro/pro_pri/doc/stho2.doc ).
Alte evenimente recente notabile in contextul materialului de fata sunt:
• Scrisoarea din 28.04.2005 a sase sefi de stat si de guvern care se adresau Presedintiei Consiliului European si Comisiei Europene cerand ca sa se ia masuri in vederea accesului tuturor cetatenilor europeni la mostenirea culturala si stiintifica a Europei.
• Apelul cu nr.5 (inchis pe data de 21.09.2005) din prioritatea IST ("Tehnologiile Societatii Informationale") din Programul cadru de cercetare-dezvoltare nr. 6 (FP6) al UE, prin care s-au alocat 36 de milioane de euro pentru cofinantarea cercetarilor din domeniu (din care 14 milioane numai pentru prezervarea continutului in forma digitala). In viitorul program FP7 se au in vedere marirea sumelor alocate si construirea unei retele de "Centre de competenta" in domeniu.
• Prevederea, in cadrul programului "eContentplus" al UE, a sumei de 60 de milioane de euro pentru a finanta, pana in anul 2008, accesul la continutul digital, facilitand descoperirea de noi resurse culturale in vederea atingerii unei mase critice la nivel european.
• Comunicarea Comisiei Europene intitulata "i2010: Digital Libraries" (adoptata pe data de 30.09.2005), care se refera la crearea unei biblioteci virtuale europene, ca urmare a scrisorii amintite . i2010 urmareste luarea de masuri in trei directii: a) accesul on-line, b) digitizarea colectiilor de obiecte care sunt in forma analogica si c) pastrarea si depozitarea continutului digital al colectiilor.
Doamna Viviane Reding, comisarul UE pentru "Societatea informationala si media", cea care a lansat si comunicarea Comisiei Europene intitulata i2010 , arata intr-un discurs tinut pe data de 29.09.2005 ca "fara o memorie colectiva noi nu suntem nimic, nu putem realiza nimic". In acelasi discurs (nr. 66/’05 despre "Rolul bibliotecilor in Societatea Informationala"), doamna Reding spunea ca acea memorie colectiva "ne defineste identitatea si noi o folosim in mod continuu pentru educatie, munca si petrecere a timpului liber… Internetul este instrumentul nou cel mai puternic de la tiparnita lui Gutemberg de care dispunem pentru stocarea si comunicarea informatiei, deci, hai sa-l folosim pentru a face posibil accesul tuturor la continutul bibliotecilor si arhivelor". Comisarul UE pentru Educatie si Cultura, slovacul Jan Figel, un inginer absolvent al Facultatii de energetica a Universitatii Tehnice din Kosice, specializat in relatii internationale la Universitatea din Georgetown) o completa pe doamna Reding. El arata ca "este o necesitate evidenta sa se realizeze o cooperare europeana in domeniu pentru a asigura pastrarea si accesul la mostenirea culturala comune pentru generatiile viitoare".
Realizarea in intregime a proiectului initiat si coordonat de Acad. E. Simion va rezolva in buna masura problemele de prezervare a continutului manuscriselor prin intermediul unor "materiale de substitutie", volumele (care au o durata de viata mare) si CD-ROM-uri (a caror durata de viata e dependenta de evolutiile tehnologice). Accesul la continutul manuscriselor se va extinde la un numar limitat de biblioteci deoarece tirajul numara numai 750 de exemplare. Biblioteca virtuala realizata la BAR (www.bar.ro) contine deja de trei ani manuscrisele in forma digitala si creaza premisele pentru accesul larg de oriunde si oricand si cu costuri nesemnificative. Actiunea BAR ar trebui sa se racordeze la demersul european. Pentru aceasta, extinderea ariei de interes (deja materializata de curand prin digitizarea arhivei inventatorului Traian Vuia), folosirea unei bune tehnologii de digitizare si asocierea cu cei mai adecvati parteneri sunt conditii necesare. In urma cu 10 ani, pe data de 21.02.1996, in Aula Academiei, in fata sefului statului, a unui numar de membri ai Academiei si a mai multor membri ai Guvernului, faceam, ajutat de colegii mei de la ICI, o demonstratie privind utilizarea Internetului pentru accesul virtual la valorile culturale si la informatiile stiintifice aflate in biblioteci si muzee de pe glob (inclusiv la manuscrisele lui Shakespeare). In materialele publicate in revista ACADEMICA (nr.9/1995 si 6/1996), in cele publicate ulterior, cat si, mai ales, prin actiunile concrete desfasurate de-a lungul acestor zece ani, am aratat necesitatea parteneriatului intre biblioteci, arhive si muzee, specialistii in TI si lumea afacerilor pentru realizarea sistemelor integrate de continut digital. Acum sunt convins de faptul ca acest parteneriat poate prezenta in continuare un interes deloc de neglijat pentru toata lumea. Interesul in sens restrans priveste transformarea bunurilor culturale in documente de substitutie electronice, prezervarea acestora si asigurarea accesului. Acesta s-a dovedit o oportunitate de afaceri pentru un mare numar de furnizori de produse si servicii informatice. Exista deja "liste lungi" de furnizori specializati de echipamente, software si servicii in domeniu (http://bg.computersinlibraries. com). Interesul in sens larg se refera la accesul firmelor la informatia stiintifica, tehnica, comerciala aflata in biblioteci si arhive. Acesta poate asigura premisele pentru dezvoltarea pe baze competitive de produse si procese, cucerirea unor clienti si piete, evitarea incalcarii prevederilor unor legi etc.