Nemultumirile create in opinia publica de divergentele fara sfarsit din coalitia guvernamentala fac sa treaca pe planul al doilea doua realitati: ca Romania este - dupa cum insusi presedintele Basescu a recunoscut ñ mai bine guvernata decat oricand in ultimii 15 ani si ca la putere se afla in sfarsit un prim-ministru caruia nu i se reproseaza legaturi cu fosta securitate.
Pe de alta parte, motive de nemultumire sunt destule. In opinia publica, presedintele Traian Basescu si Partidul Democrat, pe care din umbra il conduce, cresc in sondaje, ceea ce ii face pe democrati sa uite ca le lipseste densitatea de valori necesara, spre a guverna singuri sau cu o alianta eterogena in spate.
Aceste lucruri merita reamintite intr-un moment cand se intetesc zvonurile privind intentia presedintelui Basescu de a-si construi un partid prezidential, prin fuzine etc., care ar putea sa obtina in cazul unor alegeri anticipate peste 50 la suta din voturi. Dar ce garantii de mai bine rezulta pentru societatea romaneasca? Ce ar aduce nou un atare partid prezidential - caruia i s-a si gasit o denumire, "Partidul Popular" - si ce sanse de longevitate are el?
Foarte probabil este ca va introduce votul uninominal, ceea ce ii va asigura la primele alegeri o mare majoritate...
Dar mai pe urma? Din punct de vedere doctrinar, concepte precum "popular" sau "democrat" sunt vagi; ele nu impiedica alunecarea in populism si autoritarism. Chiar in aceste zile ofiterii SRI lupta pentru a face acte premergatoare urmaririi penale, adica de anchetatori, sub motiv ca stadiul actual al legislatiei nu le permite sa actioneze eficace impotriva coruptiei.
Un asemenea guvern ar putea sa opreasca poate metastazele coruptiei, cu pretul unei impietari asupra statului de drept. Si atunci nu se va fi sarit din lac in put? Asa se explica ezitarile potentialilor disidenti liberali, de la Valeriu Stoica la Mona Musca.
Cu toate acestea, unii sfetnici ai domnului Basescu mizeaza pe dislocarea a 40 la suta din filialele PNL, mai ales din Moldova si Ardeal. Pe termen lung, asa cum arata trecutul, partidele din jurul unei personalitati, oricat de populare ar fi ea, nu au sanse... In interesul democratiei ar fi deci ca simpla evocare a posibilitatii acestei noi regrupari sa fie o lectie, fara a fi nevoie de traducerea ei in fapt...