Caraghioslacurile de care vorbesc sunt recentele „convulsii politice". Cum ar fi, bunaoara, disputa celor doua partide ale Aliantei D.A., in privinta drepturilor de proprietate asupra prestatiilor doamnei Udrea. N-as vrea sa par lipsit de respect: doamna Udrea este in mod categoric o femeie frumoasa. Dar ce valoare politica reprezinta domnia sa? Ce idei poate aduce, in viata politica romaneasca? Si ce imagine? Sa-mi fie cu iertare, dar cred ca majoritatea romanilor o identifica drept o doamna foarte frumoasa, care a lucrat la Cotroceni si crede ca Norvegia este o republica membra a Uniunii Europene. Si atat. Succesul uimitor in afacerile personale nu este deloc – dar deloc! – o garantie a capacitatilor politice ale distinsei doamne. Sa faci din trecerea doamnei Udrea de la un partid la altul un cassus belli politic, in Romania de azi, e pur si simplu o indecenta. Si un caraghioslac.
Un alt caraghioslac este asa-zisa criza dintre PNL si PD, pe tema fuziunii. Fac parte dintre cei care au sustinut transferul PD din barca Internationalei Socialiste in cea a Patidului Popular European. Am sustinut aceasta miscare, desi era avertizat asupra inconsistentei doctrinare a democratilor romani, care habar nu aveau (cum nu stiu nici azi) ce este si cum functioneaza PPE. Insa am considerat ca, pe de-o parte, Internationala Socialista a tratat PD intr-un mod inacceptabil, in campania electorala pentru alegerile din 2004. Nadajduiesc ca vi-l amintiti pe dl Antonio Guterres, facand campanie pentru PSD, impotriva PD. Pe de alta parte, am considerat ca interesul national merita o asemenea transformare, in absenta careia Romania ar fi ramas fara reprezentanti in sanul partidului la putere in Parlamentul European.
Insa ideea fuziunii intre un partid liberal si un partid care de numai cateva luni a devenit popular (dupa o lunga cariera socialista) mi se pare, din nou, un caraghioslac. Unul cum numai in Romania e posibil. Daca ati expune acest scenariu al fuziunii, clocit la Cotroceni si livrat la pachet democratilor, unui politician european de o oarecare anvergura, s-ar uita la dumneavoastra ca la un lunatic, venit de pe alta planeta.
In timp ce noi, opinia publica, avem insomnii din cauza acestor caraghioslacuri demne, poate, de politica defunctului Imperiu Otoman (si nicidecum a Europei), de la Bruxelles au sosit doua lovituri de maciuca pe care „marii" nostri politicieni par sa nici nu le fi bagat in seama.
Mai intai, a fost comisarul pentru extindere al UE, dl Olli Rehn. Dl Rehn ne-a avertizat ca data de 1 ianuarie 2007, pentru aderarea Romaniei, nu e defel batuta in cuie. Poate fi foarte bine 1 decembrie 2007 – adica un an mai tarziu, de fapt –, dupa cum poate fi si 2008, toamna (ca sa zic asa).
Stiu ca politrucii de serviciu ai Puterii imi vor atrage atentia asupra dlui Rehn, care, e drept, nu moare de dorul nostru. Insa se uita esentialul. La Bruxelles nu vorbeste nimeni de capul lui. Daca dl Rehn a spus asta, sa nu uitam nici o clipa ca domnia sa este printre putinii indreptatiti sa exprime o opinie in privinta admiterii Romaniei. Cei cativa bagatori de seama euroatlantici cumparati de regimul anterior, fara drept de decizie, doar dau din gura. Dl Rehn ne transmite un semnal foarte clar si exprima pozitia Comisiei Europene, pana acum, cel mai apropiat partener al Romaniei. Va dati seama ce se vorbeste in Parlamentul European, adica acolo unde se va da votul final, in privinta aderarii noastre!
Ca ingrijorarea dlui Rehn este reala si este a Comisiei, a dovedit-o cateva zile mai tarziu comisarul pentru finante al UE, dl Joaquin Almunia. Care ne-a atras atentia ca, urmare a modului in care s-a guvernat din decembrie 2004 incoace, ne-am pricopsit cu doua probleme de care scapasem de mult: o inflatie care risca sa iasa de sub control si un deficit de cont curent ingrijorator. Ambele sunt rezultatul direct sau indirect al asa-zisei cote unice de impozitare si, in general, al dezinteresului actualei Puteri pentru economie, pentru guvernare, in general. Caci Coalitia a facut orice altceva, in afara de a administra tara, prelungind ceea ce a fost bun in regimurile anterioare si corectand ceea ce era de corectat.
Altfel spus, ca mai toate regimurile succedate dupa 1989 (dar, parca, intr-o proportie mai mare), Puterea actuala crede ca poate exista un stat fara economie si ca se poate guverna ceva fara a crea bazele economice ale guvernarii. Dezinteres al unei Puteri de miliardari? Poate. Cu siguranta, insa, ca si foarte multa incompetenta.
In loc sa se concentreze asupra acestor probleme grave si reale – care sunt ale tarii, inainte de a fi ale Uniunii Europene –, guvernantii, cu dl presedinte in frunte, se straduiesc sa ne convinga ca o mai mare putere executiva acordata doamnei Udrea sau legalizarea concubinajului PNL-PD ne vor aduce fericirea. Cu alte cuvinte, ca putem trai senini din caraghioslacuri, in timp ce realitatea ne tot da lovituri de maciuca in moalele capului.
Cred ca nu realizeaza nimeni ca, daca rateaza integrarea in 2007, actuala Putere nu numai ca ii va aduce din nou pe social-democrati la guvernare, dar va avea chiar soarta defunctului PNTCD. Dumnezeu, cand vrea sa piarda pe cineva (le transmiteam, in 2003, pesedistilor), intai ii ia mintile.