Incepand cu ziua de marti 7 martie, in acest colt de pagina, unde cam de trei ani sunt publicate insemnarile mele, va veti intalni, stimati cititori, cu reflectiile si analizele domnului Iosif Boda, puse sub incitantul generic "Politica ne omoara". Nu se putea un titlu mai potrivit pentru a sugera starea de conflictualitate in care se afla, nu de azi de ieri, cetatenii Romaniei cu sfera politicului. Rezultatele acestei conflictualitati pot fi caracterizate, fara teama de a gresi, precum o stare de bezmeticeala "cetateneasca", generata de faptul ca in straturi largi ale populatiei nu se intelege bine: a. daca o buna parte a "reprezentantilor poporului", in loc de a apara dreptul acestuia de a fi guvernat in spiritul echitatii si din perspectiva imbunatatirii conditiilor de viata, isi apara, instalati in functii publice, pozitiile si buzunarele; b. daca o buna parte a institutiilor functioneaza avand in centrul preocuparilor interesul public - asa cum este de altfel stabilit in normele care le regleaza activitatea - si nu lasandu-se pilotate de "grupuri de interese" (acelea care, precum a pus in evidenta recent Presedintele, genereaza fenomene "de coruptie" in aparatul judecatoresc);
c. daca nu cumva sub lozincile promovarii democratiei, libertatii economiei de piata – pe scurt: a liberalismului – si apartenentei la "civilizatia occidentala" si la mult iubita Uniune Europeana, o "elita de banditi" (in care se incadreaza nu doar o parte a paturii politice aflata la guvernare in momentul in care se referea la ea explicit presa germana inainte de alegerile de la sfarsitul lui 2004) a pus stapanire, in ultimii ani, pe sectoare importante ale Statului, contribuind – cu proprie aviditate, aroganta, nestiinta, incapacitate, prin suprapunerea interesului personal peste cel public etc – la sporirea temerii de viitor, la neincrederea romanilor in institutiile Tarii, la mentinerea saraciei in randul unor paturi sociale (sectorul industriei grele, al metalurgiei, in industria extractiva, in agricultura etc) ce altadata contribuiau la marirea bogatiei nationale, la exodul de masa al fortei de munca spre alte tari s.a.m.d.
Nedumeririle cetateanului de rand in legatura cu chestiuni rezumate sumar mai sus nu au fost spulberate de campania de "lupta impotriva marii coruptii", desfasurata in ultimele luni si mediatizata, cu concursul initiatorilor, intr-o actiune de pescuire a "pestilor mari", pentru finalizarea careia se invoca "cereri de la Bruxelles". Problema "coruptiei" din Romania – numita impropriu, credem, astfel, deoarece ea este efectul final vizibil al unei mai largi alterari a sistemului raporturilor institutionale, alterare ale carei radacini se afla in istoria social-politica si economica apropiata si mai indepartata a natiunii – nu constituie obiectul preocuparilor Comisariatului pentru Pescuit si Afaceri Maritime (responsabil Joe Borg)! Ea este legata nemijlocit de competentele Comisarului pentru Libertate, Securitate si Justitie (Franco Frattini), a Comisarului pentru Largire (Olli Rehn) si a intregii Comisii U.E. Pentru aceasta din urma, in ansamblul sau, nu poate fi indiferent daca administrarea Romaniei este pe mana unei "turcocratii" de tip nou, a unor grupari oligarhice cleptocrate sau a unor aparate disciplinate, care aplica legile fara a lasa – pe cat este omeneste posibil! – un spatiu excesiv de manifestare abuzului. De la o zi la alta, din pacate, ne intarim ideea ca actualul zel al Procurorilor Republicii in anchetarea unor cazuri definite precum "de mare coruptie" a fost grav alterat fie de lipsa de profesionalism, fie de lipsa vointei identificarii unui obiectiv legat de interesul real al societatii.
Ambele situatii nu pot sa nu ridice semne de intrebare in legatura cu sensul iesirii, cu surle si trambite, de cohorte de investigatori la partida de pescuit "mari pesti", soldata cu intocmirea, la intoarcerea in birou, a unui raport despre – sa zicem – starea tamplariei in apartamentele dintr-un bloc din strada Zambaccian. Rezultatele efective ale atacului la baioneta al justitiei impotriva "marilor corupti" – improscati cu noroi mediatic inainte chiar ca impotriva lor sa se formuleze capete precise de acuzare – s-a desfasurat pana acum in conditiile unor continue balbaieli ale exponentilor acuzarii: ei au dat mai mult senzatia de a fi fost asmutiti de cineva – si in cel mai fericit caz de a zburda in fine liberi prin ograda legii - decat de a stapani dosarele, de a fi capabili sa declanseze proceduri potrivite, de a intrevede rezultatul propriilor actiuni etc. La "bezmeticeala cetateneasca" la care ne-am referit, aceste imprejurari contribuie nu putin. Noi nu credem ca opinia publica din Romania va fi convinsa ca traieste intr-un stat de drept, atata vreme cat asupra cauzelor in care sunt implicate personalitati de seama ale vietii politice si economice planeaza suspiciunea instrumentalizarii politice. O suspiciune pe care raspunsurile domnului Presedinte al Romaniei la intrebarile domnului Iosif Boda din cadrul discutiei transmise la TVR1 duminica 26 februarie a.c. nu a inlaturat-o, ba chiar, credem, a alimentat-o in direct.
Vorbind despre ultimele initiative parlamentare - cu referire explicita atat la votarea a ceea ce a fost definit, cu un termen impropriu, chiar de Domnia sa precum "privilegiile parlamentarilor", cat si la masurile tehnice-legale privind instituirea D.N.A. – Presedintele a folosit expresia "clasa politica a ratat". Ulterior a infundat cutitul in propria afirmatie adaugand ca aceasta ("clasa politica" – n.n.) da dovada de "profunda lipsa de responsabilitate fata de necesitatile populatiei". A continuat sustinand ca spera ca "Parlamentul va raspunde necesitatii populatiei de a avea D.N.A. in functiune".
Noi nu credem ca printre indatoririle Presedintelui Romaniei – in principal legate de rolul sau de aparator al Constitutiei, coordonator al politicii externe, sef al fortelor armate si virtual – dar efectiv – presedinte al C.S.M. – figureaza si aceea de tragator de urechi al clasei politice, de luat in considerare, precum in afirmatiile citate mai sus, otova. In clasa politica care (scuzati cacofonia) "a ratat" erau de inclus cumva si exponentii P.D., partid de guvernamant, al carui presedinte domnul Basescu a fost? Din "clasa politica" a facut si face parte chiar si Domnia Sa: are deci responsabilitati anterioare, pe langa cele prezente.
Nici nu suntem convinsi ca redimensionarea rolului D.N.A., facut de Parlament in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei, careia Presedintele ii este custode principal, este de natura sa justifice grava acuza prezidentiala legata de iresponsabilitatea in raport cu "necesitatile populatiei". Necesitatile primare ale celei mai mari parti a populatiei active si votante a Romaniei, pana una alta, sunt altele: in principal privesc gasirea unui loc de munca si asigurarea capacitatii de plata pentru asigurarea hranei zilnice si a acoperirii facturilor de intretinere. Deplasand termenii discutiei despre legalitate de pe terenul intocmirilor institutionale (conforme Constitutiei) pe terenul demagogiei, domnul Presedinte al Romaniei a atacat in mod nediferentiat clasa politica, suprapunand "necesitatile populatiei" peste initiative ale justitiei suspecte – dincolo de temeiurile lor, care raman inca a fi demonstrate – de a fi emanatia unui alt tip de necesitate: aceea a lichidarii adversarilor politici.
Demonizarea in bloc a "clasei politice" poate sa-i aduca, neindoielnic, domnului Presedinte Traian Basescu, un surplus de popularizare in randurile unui electorat deja buimacit si dispus sa priveasca spre Dealul de la Cotroceni ca spre locul de unde soseste Verbul Salvator de neajunsuri zilnice.
Aceeasi tenta populista a avut, din pacate, in dialogul Presedintelui Romaniei cu domnul Iosif Boda, fetisizarea functiilor Statului. Dupa ce a aratat clasei politice bastonul (vezi mai sus), Presedintele, clement, i-a fluturat pe sub priviri morcovul: "Incerc sa conving partidele – a declarat – ca avem nevoie de o Constitutie care sa corespunda aspiratiilor romanilor" (subl. n.); daca reusim, a adaugat, o sa avem "un Stat functional perfect" (subl. n.).
Daca am inteles bine, Presedintele Romaniei doreste, in numele "romanilor" (au disparut din tara "nationalitatile conlocuitoare"?), realizarea unui tip de Stat ideal, cam de genul aceluia schitat de Platon in Republica. Statele sunt insa entitati perfectibile si nu masinarii perfecte. Si noua ne-ar fi placut, desigur, ca autor de studii despre "cetatile ideale", ca la Cotroceni, pe post de sef al Cancelariei sa se afle un tip de calibrul lui Thomas Morus sau Campanella: a trebuit insa sa ne multumim pana de curand cu Elena Udrea. "Astia e oamenii, cu astia defilam", spune un personaj dintr-o piesa, prematur uitata, a lui Aurel Baranga.
Indeplinirea de catre Stat a functiilor sale vitale intr-o societate democratica – functii indispensabil legate de obiectul asigurarii perspectivei unei vietuiri decente in propria tara, in conditiile mentinerii echitatii sociale si identitatii culturale – nu poate fi identificata cu functionarea unui virtual orologiu al Justitiei, reglat de ceasornicari aflati in serviciul Natiunii, in functie de o ora exacta de la Bruxelles, despre care se pretinde ca marcheaza momentul cand "pestii mari" trebuie sa cada in undita reprezentantilor Parchetelor.
Nodul gordian real al evolutiei prezente si viitoare a Romaniei este reprezentat de increngatura periculoasa intre politica si afaceri. Palatul Victoria a fost ani in sir o "merchant bank" speciala: a vandut "in numele poporului" fara ca in nivelul de trai al acestuia sa se vada rezultatele operatiilor, ba dimpotriva.
"Modelul Victoria" a creat alte "merchant bank" locale, la nivelul unor consilii judetene, al unor primarii. In ele s-au facut, astfel, "pe banda larga", aranjamente care au poluat grav viata publica, au patruns in Parlament, au atins institutiile vitale ale Statului. In acestea din urma, tentatia afacerismului s-a afirmat in detrimentul eficientei si al culturii democratice. Daca actualele actiuni ale Justitiei ar fi rezultatul efectiv al unei strategii de durata impotriva tentatiilor afaceriste ale unei parti deloc neglijabile a celor alesi sau a functionarilor Statului, a "demnitarilor", indepartarea electoratului de politica ar fi cel putin franata. La randul sau, cresterea in sondaje a popularitatii unui Presedinte care trage de pe nava de la Cotroceni cu toate tunurile si in toate directiile, unde cine s-a cocotat pe catarg ii raporteaza ca se afla acea "clasa politica" (mai putin partea ei exprimata de P.D.) vinovata de "profunda lipsa de responsabilitate pentru necesitatile populatiei" ar putea suferi o salutara incetinire. Semn ca Statul, institutiile isi fac datoria, ca timpul populismului semi-prezidential se consuma si starea de bezmeticeala a electorilor se dizolva treptat.
La revedere, stimate cititor de marti. Ne vom revedea, periodic, in zilele de luni si – uneori – de vineri.