Nu poate trai nici o zi fara muzica
Ii place sa cante jazz, dar si ceea ce canta cu Nicu Alifantis, un etno-pop... A compus pentru multi interpreti de muzica usoara si, in acest moment, are o satisfactie formidabila pentru ca isi castiga in contin
Nu poate trai nici o zi fara muzica Ii place sa cante jazz, dar si ceea ce canta cu Nicu Alifantis, un etno-pop... A compus pentru multi interpreti de muzica usoara si, in acest moment, are o satisfactie formidabila pentru ca isi castiga in continuare existenta exclusiv din muzica. Compozitorul Virgil Popescu a implinit ieri 51 de ani. ""Am primit ziua mea de nastere cu optimism, cu relaxare, cu incredere si cu responsabilitate pentru ceea ce fac, dar si cu o satisfactie formidabila, pentru ca imi castig in continuare existenta exclusiv din muzica. Acum vreo doi, trei ani m-a prins ziua mea de nastere exact in timpul unor inregistrari cu trupa «Zan» si am serbat-o impreuna cu baietii acolo, la studio. Am cumparat prajituri, ceva bauturica si asta a fost tot. Cand nu se intampla sa am treaba, desi imi doresc ca ziua mea sa ma prinda cand am treaba, incerc, pe cat posibil, sa ma ascund. La cei 51 de ani, ma simt inca atat de copil... este o contradictie intre ceea ce simt si constientizarea acestei varste. De cand ma ocup de pregatirea muzicala a copiilor, adica de vreo sapte ani, mi-am format un limbaj comun cu al lor. De-a lungul timpului nu am colaborat cu nimeni bine, pentru ca am intrat cu toti artistii intr-un usor conflict, dar pot sa spun ca cea mai lunga colaborare a fost cu Oana Sarbu. Cu nimeni nu am colaborat cu o foarte mare placere, dar dupa ce s-a terminat colaborarea respectiva am avut foarte multe satisfactii. Si cu Monica Anghel, si cu Oana Sarbu, si cu Aura Urziceanu, si cu mai multi. Daca as fi fost vreun functionar sau cum scrie in diploma mea, profesor de vioara, cred ca pasiunea mea tot asta ar fi fost, muzica, pentru ca imi place sa compun, imi place sa cant... Imi place jazz-ul, si ceea ce cantam cu Nicu Alifantis, un etno-pop, si ce facem la «Garantat 100%» (emisiune TV), unde este un melanj de genuri muzicale.... Muzica reprezinta cel mai important aspect al vietii mele si ma simt un om implinit pentru ca fac ceea ce-mi place. De multe ori, certificarea unei valori se face si prin diplome, prin premii. In a€™89 am luat un premiu II la «Festivalul cantecului pentru studenti» de la Costinesti, in 2002 am luat un premiu al Uniunii Compozitorilor pentru muzica baletului «Visul unei nopti de vara» - ceea ce ma onoreaza... In comparatie cu colegii mei de breasla, care au peretii plini de diplome, eu nu am nimic. De exemplu, la festivalul de la Mamaia, care este cel mai important festival de muzica usoara din Romania, nu am castigat nimic pana acum, dar nici de acum inainte nu se va intampla. Gustul publicului este atat de deformat sau de altfel format, incat ceea ce fac eu nu e incurajat ca sa fie gustat de public. Am satisfactia sa observ ca cei mici pe care ii pregatesc sunt entuziasmati de ceea ce fac, ceea ce pentru mine este formidabil. Imi doresc pentru anul ce urmeaza sa castig pe plan material macar cat am castigat anul trecut, pe plan sentimental sa fiu la fel de echilibrat cum am fost anul trecut, iar pe plan profesional sa imi depasesc un pic performantele pe care le-am avut anul trecut. Daca nu m-ar fi inzestrat Dumnezeu cu talent in muzica, probabil as fi facut cu mare placere ceva legat de animale. Poate as fi fost un medic veterinar, un fermier..."" CONSTATARE
""De-a lungul timpului nu am colaborat cu nimeni bine, pentru ca am intrat cu toti artistii intr-un usor conflict, dar pot sa spun ca cea mai lunga colaborare a fost cu Oana Sarbu"" REGRET
""In comparatie cu colegii mei de breasla, care au peretii plini de diplome, eu nu am nimic. De exemplu, la festivalul de la Mamaia... nu am castigat nimic pana acum..."" - Virgil Popescu, compozitor
Despre autor:
