Intr-adevar, vestea intrarii in nefiinta a primei campioane mondiale din istoria sportului romanesc, in speta a tenisului de masa, a fost realmente socanta pentru cei care au avut privilegiul de a o cunoaste indeaproape... Cum sa dispara o femeie care si la o varsta inaintata - la 21 septembrie ar fi implinit 85 de ani - manifesta o vioiciune si o agilitate uimitoare? Sigur, renuntase la manuirea paletei, "arma" cu care, inca de la varsta de 12 ani, se facuse remarcata in concursurile din Bucuresti. Totusi, acolo, la Haiffa, unde se stabilise din anul 1960, facea de doua ori pe zi plimbari per pedes sau la bordul unui miniturism Toyota. Si isi mai rezerva timp si pentru cateva lungimi de bazin. Tinea mult sa practice inotul, considerand ca alaturi de gimnastica este o modalitate fericita spre a-si mentine supletea fizica. Cea spirituala n-a parasit-o pana in ultima clipa, doborata de un neoplasm instalat la ficat.
A incercat sa-l juguleze prin toate metodele posibile. N-a fost chip. E posibil sa fi contribuit si apetitul ei exagerat pentru dulciuri.
De altfel, cu aproape doua decenii in urma, cand am vazut-o chiar la Haiffa, invitat in Israel de fostii mei colegi de redactie de la "Sportul", dr. Armand Arnautu-Weinstein si Marius Godeanu-Goldstein, ii atrasesera atentia: "Angi, mai slabeste-o cu dulciurile! Ai putea sa cazi prada unui diabet de toata frumusetea!". Diabetul a ocolit-o, cancerul s-a dovedit in schimb necrutator!


Marea doamna a tenisului de masa
Port o amintire cu totul deosebita acestei Mari Doamne a tenisului de masa romanesc, care prin prestatiile ei cu totul remarcabile m-a adus mai mereu in salile si la concursurile in care se juca un sport-replica a tenisului. Un sport care prin anii ‘50 inca era cunoscut sub numele de ping-pong; adica vechea denumire brevetata de catre o casa engleza de comert, Hamley, inca dinainte de 1900. Noua denumire a fost adoptata spre a pune capat interdictiilor rezultate din brevet; ideea a fost tot a unui englez. N-a pregetat sa sacrifice un nume usor pitoresc pe care l-au folosit toti copiii din lume. Si desigur nu numai copiii. Tenisul de masa fiind, de fapt, cel mai popular sport din lume. Marturie: cel putin o jumatate din populatia globului a pus mana pe o minge de celuloid. Asta spre deosebire de mingea de rugby sau chiar de fotbal.
Revin la Angelica Rozeanu. Am aplaudat-o la multe din cele nu mai putin de 21 de titluri de campioana a Romaniei jucatoare fara rivala in tara. Incercare sa... taloneze Sari Szasz Koloszvary, clujeanca de aceeasi varsta, apoi jucatoare mult mai tinere, printre care Ella Zeller-Constantinescu. Ceva mai mult, nu rareori ea se antrena cu jucatori, cu Paul Pesch, cu Toma Reiter sau cu Matei Gantner, sub privirile unor reprezentanti ai "noului val", Tiberiu Harasztossi, mult mai tarziu Dorel Giurgiuca, Radu Negulescu si Adalbert Reti.

Tot timpul in ofensiva
A fost o jucatoare literalmente ofensiva. "Tragea" din orice pozitie, venea la fileu cu o usurinta de gazela, dupa cum avea capacitatea de a recupera mingi departe de masa de joc. In genul ei dintre jucatoare n-am mai vazut pe nimeni in tara. Doar ceva mai tarziu, pe Geta Pitica, Maria Alexandru sau Eleonora Mihalca. Totusi exista o mare deosebire... Stilul de joc al Angelicai se asemana foarte mult cu cel al unuia dintre cei mai mari stilisti din tenisul de masa, englezul Richard Bergman. A concurat si la Bucuresti, in 1953, in primavara, cu prilejul Campionatelor Mondiale gazduite in Sala Floreasca. Bergman? Un fel de Ilie Nastase in tenisul de masa. Secvente din meciul Bergman-Tereba, titular in fosta echipa a Cehoslovaciei raman memorabile. La fel ca si cele din disputa Rozeanu-Gizi Farkas, prima dintre jucatoarele Ungariei. Atunci, la editia 1953 a mondialelor, Romania a cucerit de doua ori aur, la simplu, prin Angelica Rozeanu, la echipe, unde Angelica le-a avut partenere pe Ella Zeller-Constantinescu si Sari Szasz. Ea, insa, Angelica, si-a mai adaugat doua medalii de aur, la dublu feminin, alaturi de... Gizi Farkas si la dublu mixt, impreuna cu Ferenc Sido, un jucator din Ungaria pe care vazandu-l pe strada, orice ai fi crezut ca practica - o disciplina din familia atletii grele, mai ales, dar mai putin tenisul de masa. Si totusi la cele peste 100 de kilograme ale sale, Sido avea o mobilitate fantastica. Ca sa dovedeasca fasptul ca stralucita ei victorie in special la simplu, in 1953, n-a fost rodul unei intamplari, Angelica Rozeanu s-a repetat si la alte editii ale mondialelor, printre care si la cea de la Londra, din anul urmator, cand adversara in finala individuala i-a fost o sportiva din Japnia, Yoshika Tanaka. Daca pe Gizi Farkas, in editia precedenta, o intrecuse doar cu 3-2, in schimb pe Tanaka a "batut-o" mult mai clar, cu 3-1; in ultimul set aproape ca a umilit-o, cu o victorie la 9.
Un bilant de neegalat
Bilantul sportiv al Angelicai Rozeanu a fost si ramane de neegalat: sase titluri de campioana a lumii cucerite consecutiv, in perioada 1950-1956, 21 de titluri nationale, intre 1936-1957, multipla campioana europeana atat la simplu cat si la dublu. Totodata, timp de un deceniu, intre 1950-1960, ea a indeplinit functia de presedinte al federatiei. In plus, ceea ce a atestat uriasa ei vitalitate, si in Israel, trei ani la rand avea sa fie campioana acestei tari. Din anul 1995 forul international de tenis de masa a inclus-o in Hall of Fame, care cuprinde cele mai prestigioase personalitati ale acestui sport.
Angelica Rozeanu, legata sufleteste de tara noastra, in care a si revenit de cateva ori (cel mai recent chiar anul trecut), a fost o adevarata deschizatoare de drum in marea performanta pentru cateva dintre colegele ei mult mai tinere. Dupa Ella Zeller-Constantinescu, Maria Alexandru si Geta Pitica, alaturi de care a si concurat, Eleonora Mihalca, Carmen Crisan, Liana Macean-Mihut, Eva Ferenczi, Otilia Badescu, Maria Bogoslov, Emilia Ciosu, Adriana Nastase, Maria Alboiu si Margareta Leszay. Si nu la urma, Mihaela Steff. O adevarata creatoare de scoala, admirata, pretuita. Un imbold spre autodepasire. Dar nu numai prin talent, ci si prin pregatire, printr-un efort disciplinat, riguros. De fapt adevaratul secret al marilor reusite. Nu stiu cati intuiesc macar ca tenisul de masa - doar aparent facil - desigur doar pentru simplii martori - impune unui sportiv de performanta pana la sapte ore de antrenament pe zi. Efortul acestuia este echivalent cu acela al unui alergator pe distanta de 10.000 de metri. Mai mult, intr-un concurs de anvergura - european sau mondial - un jucator poate sustine pana la 40 de meciuri, participand individual si cu echipa tarii sale. Este un efort imens amplificat si de faptul ca materialele de sport se schimba. Exista intr-o permanenta adaptare a paletelor. Celor din lemn, ca in anii de inceput, le-au luat locul cele cu un strat de cauciuc, apoi - ca in prezent - cu burete. Dar si buretele a fost (si este!) tot mai sofisticat, ceea ce determina totodata o continua schimbare a strategiei de joc.

Printr-o coincidenta absolut socanta, a incetat din viata si Sari Szasz Koloszvary, fosta coechipiera a Angelicai, alaturi de care a cucerit cel dintai titlu mondial pentru tara noastra. Si tot impreuna ele au castigat cinci medalii de aur cu echipa Romaniei, la mondiale. Tenisul de masa de la noi, iata, intr-un interval de numai doua zile a suferit o dubla lovitura. Celor doua mari sportive, destinul le-a harazit sa fie tot impreuna si in lumea umbrelor. Dumnezeu sa le odihneasca in pace!