Presa si statul

Marturisesc ca, atunci cand a izbucnit scandalul documentelor secrete plasate in doua redactii bucurestene, nu am crezut ca miza ar putea fi, cu adevarat, discreditarea presei. Am fost convinsa ca totul se reducea la o rafuiala in interiorul anumitor servicii de informatii. Mi se parea de neconceput ca tintele acestei actiuni iresponsabile sa fi fost ziare sau ziaristi. Am zambit sceptic cand colegul meu, Doru Dragomir, anticipa arestari in randul gazetarilor, in cazul in care ZIUA ar fi publicat macar o mica parte a informatiilor de pe CD-Romul "pierdut" de MApN. I-am spus ca exagereaza.
El avea dreptate si eu m-am inselat. O demonstreaza ofensiva politieneasca declansata la sfarsitul saptamanii trecute impotriva unor institutii de presa - care se aratasera extrem de cooperante cu autoritatile. Care reactionasera "ca la carte" in fata unei provocari dificile. Nici ZIUA, nici "Romania libera" nu au publicat documentele clasificate. Mai mult, ambele ziare au alertat SRI-ul si contrainformatiile militare. Cele doua servicii au reactionat, insa, abia dupa ce scandalul a devenit public. Ministrul Apararii insista si acum ca documentele in chestiune sunt vechi si perimate. Atunci de ce mai sunt clasificate? De ce sunt retinuti, ba chiar arestati, jurnalisti banuiti (fara probe) ca le-ar fi detinut la un moment dat?
Indiferent de gravitatea reala a informatiilor scurse din MApN, problema fundamentala este alta. Ea este legata de perceptia pe care multe dintre institutiile statului roman o au cu privire la rolul presei intr-o societate democratica. Exista inca destui reprezentanti ai autoritatii care par sa creada ca jurnalistii le sunt un fel de subordonati. Obligati sa renunte la orice fel de deontologie profesionala pentru a colabora cu "organele", atunci cand li se cere. Eroare majora.
Presa ar putea fi acuzata ca a facut prea mult, nu prea putin, in protejarea secretelor militare "scurse" din MApN. Nu este rolul jurnalistilor sa vegheze la siguranta informativa a institutiilor statului. Ba din contra. Ar putea exista cazuri in care interesul public sa impuna publicarea unor documente clasificate. In Occident au existat numeroase precedente. Cel mai cunoscut este probabil cazul intrat in istorie sub denumirea de "Dosarele Pentagonului". La inceputul anilor '70, cotidianul "New York Times" a castigat la Curtea Suprema a Statelor Unite dreptul de a continua publicarea unor rapoarte secrete ale Departamentului american al Apararii, cu privire la razboiul din Vietnam.
Mai edificator mi se pare, insa, un alt caz. Mult mai recent. Anul trecut un jurnalist american a fost aspru criticat de confratii sai de peste Ocean pentru ca si-a convins o "sursa" se se autodenunte si sa dea pe mana FBI o intreaga retea de pedofili. De ce? Tocmai fiindca, sub nici un motiv (oricat de nobil), presa nu trebuie asociata in constiinta publicului cu un potential instrument al autoritatilor. Jurnalistul trebuie sa ramana un martor, nu un justitiar. Altfel, nu isi va mai putea face meseria. Nimeni nu va mai dori sa vorbeasca, daca va banui macar o secunda ca interlocutorul sau l-ar putea turna la politie, direct sau indirect. Iata de ce, intr-un stat de drept, protejarea surselor confidentiale este sacrosanta pentru presa. Orice jurnalist care isi respecta meseria s-ar duce mai degraba la puscarie decat sa divulge identitatea celor care i-au furnizat informatii "sub protectia anonimatului". Nu este doar in interesul breslei, este in interesul societatii. Altfel, ati citi in ziare numai comunicate oficiale aseptice si discursuri demagogice. Ati afla doar ceea ce vor autoritatile sa stiti.
Nicaieri in lume, presa nu este simpatica celor aflati la putere. Nici nu trebuie sa le fie. Nu acesta este rolul ei. Jurnalistii sunt cei care trebuie sa puna intrebari incomode, sa scotoceasca dupa secrete murdare, sa puna totul la indoiala. Ei nu sunt colaboratorii autoritatilor, ci supraveghetorii lor. In Romania, insa, acest adevar pare foarte greu de acceptat de catre unii politicieni, dar si de catre multe dintre structurile statului. Reflexele staliniste sunt greu de depasit. In timpul guvernarii PSD s-a incercat promulgarea unei legi care sa interzica fotografierea locuintelor demnitarilor (din strada - spatiu public, nu in urma unei patrunderi prin efractie). Acum aflam ca suntem pasibili de inchisoare daca avem "ghinionul" sa dam peste un document cu stampila "Secret" si nu dam imediat fuga la SRI. Dar imediat. Nu care cumva sa ne puna dracul si constiinta profesionala sa-l citim mai intai si sa-l aratam conducerii redactiei. Nici prin cap sa nu ne treaca sa analizam daca interesul public ar impune difuzarea respectivului document. Unii ar vrea, se pare, sa nu mai fie presa "cainele de paza al societatii". Ci serviciile secrete.

---

Despre autor: