Muzeul de arta moderna al orasului Paris si-a redeschis de curand portile, dupa doi ani de santier. Un eveniment asteptat cu interes pentru care s-au mobilizat, alaturi de colectivul muzeului, Primaria Parisului si trustul industriei de lux Moet Hennessy-Louis Vuitton.
S-au adus din intreaga lume aproximativ saptezeci de panze: de la imensul triptic intitulat "Mediterana", comandat de colectionarul Morozov in 1911, care paraseste pentru prima data Ermitajul din Sankt Petersbourg, pana la "Natura moarta in fata ferestrei", tablou imprumutat de la Muzeul National de Arta al Romaniei. Curatorul principal Suzanne Page explica, in catalogul expozitiei, ca muzeul l-a ales pe Pierre Bonnard pentru redeschiderea salilor sale pentru ca pictura artistului poate constitui un raspuns pentru tinerii pictori ai secolului al XXI-lea care, "in secret, in atelierele lor, par sa-si puna iarasi si iarasi aceeasi intrebare: care este obiectul picturii, subiectul sau?" Cele zece sali, in care privitorul descopera peisajele, naturile moarte si nudurile lui Bonnard, sunt gandite ca un traseu cronologic al crezului artistului: "Tabloul este o suita de pete de culoare care se unesc intre ele spre a sfarsi prin a forma un obiect... Principalul subiect este suprafata care are propria sa culoare, propriile sale legi, dincolo de obiecte!"
Fidel viziunii sale, Bonnard gaseste in scenele simple din viata de zi cu zi suficiente surse de inspiratie: frumusetea corpului feminin, stralucirea gradinilor inflorite, poezia micului dejun pe masa din sufragerie si poteca ce duce spre malul marii sunt tot atatea pretexte pentru a crea cele mai impresionante imagini. Pictura lui Bonnard te incita, te indeamna sa o explorezi, apoi te absoarbe si te farmeca. E ca si cum ai patrunde prin oglinda in Tara minunilor. Lumea artistului ni se pare in acelasi timp familiara si stranie, ca si cum am revedea-o in vis. Pentru ca pictorul ne surprinde constant prin unghiul neasteptat din care isi priveste subiectele, prin felul inedit in care aseaza elementele care compun imaginea, prin felul in care vaporizeaza apoi totul cu nuante de roz si liliachiu, de galben crom si albastru, de verde stralucitor. Tusele sale sunt libere, se suprapun si se impletesc ca o dantelarie, astfel incat obiectele par formate numai pe jumatate si stau gata sa dispara inapoi in lumina care le-a dat viata.
Bonnard isi dorea ca picturile sale "sa ramana proaspete ca aripile unui fluture pentru a fi descoperite de artistii anului 2000". Dorinta lui s-a implinit. Sub cerul plumburiu al acestei ierni neobisnuit de reci, tineri si batrani asteapta ore intregi pentru a uita o clipa de problemele cotidiene, bucurandu-se de lumea fermecata imaginata de Pierre Bonnard. (Gina Dinu, Paris)