Manea cu ciuma si muma sigurantei nationale

Chemat sa vorbeasca parlamentarilor din comisia de aparare despre informatiile secrete ajunse pe mana jurnalistilor, ministrul Apararii s-a aparat zicand ca informatiile erau vechi. Era vorba despre operatii militare de acum doi ani, siguranta nationala nu era in pericol. L-au secondat seful Statului Major General si seful directiei de informatii a armatei, primii care trebuiau sa-si puna cenusa in cap. Din birourile lor au fost sustrase informatiile. Tustrei au promis o ancheta.
Cine se astepta la capete cazute sa stea linistit. Si seful Statului Major si directorul Informatiilor Armatei stau bine pe fotoliile lor. Daca au inceput ancheta, aceasta se duce in spatele usilor inchise. Chipul exterior a armatei e tot zambitor, desi usor congestionat. Un plutonier in rezerva si cativa jurnalisti acuzati ca au diseminat informatii secrete sunt victime colaterale ale afacerii. Totul pare facatura menita sa ascunda ancheta interna. Procuratura a trecut la fapte ca pe timpul Armaghedonului cu averea lui Nastase. A perchezitionat si confiscat calculatoare, dischete si documente din casele ziaristilor cercetati, ba au cerut si obtinut arestarea, pentru 24 de ore, a corespondentului local al unui ziar central. Cand e vorba despre siguranta nationala, nu strica sa fii vigilent si profesionist! Decat sa scape un vinovat, mai bine sa arestezi zece nevinovati!
Chiar in momentul in care siguranta nationala era aparata cu risipa de fara-de-legi, in Biroul permanent al Camerei Deputatilor avea loc un vot, cam ilegal, pentru a stabili daca procurorii au dreptul sa perchezitioneze doua din locuintele lui A. Nastase. Cererea Ministerului Justitiei a fost respinsa. Nastase isi poate contempla linistit averea, ou cu ou, la Cornu, tablou cu tablou in pinacoteca bucuresteana. Nu-l va fi tulburat, chiar daca sunt semne ca omul s-a folosit de functiile in stat pentru a-si rotunji veniturile. Votul, ca si cel impotriva constituirii DNA sunt semnale care au alarmat pe politicienii europeni si ar putea duce la amanarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Fata de risipa de forte politienesti cu care a fost aparata siguranta nationala in cazul jurnalistului din Vrancea, reactia in situatia lui A. Nastase a fost timorata si prevenitoare.
Exista si diferente intre cele doua cazuri. Daca a fost in posesia datelor secrete si nu prea ale armatei, ziaristul nu le-a folosit. Dimpotriva, a predat compact discul serviciilor secrete, pentru a ancheta scurgerea de informatii. N-a publicat nimic din aceste date, dar a tras un semnal de alarma referitor la siguranta nationala. Rezultatul? Cei care l-au tras sunt audiati la Parchet. In cazul lui A. Nastase, nimeni nu zice ca posibilele fraude facute in calitate de demnitar sunt cu asupra de masura un atentat la siguranta nationala. Nu este vorba doar de posibile declaratii de avere mincinoase, de conflict de interese, ci de conspiratia unei grupari politice pentru a extorca bugetul. O retea de faptuitori si complici, cum rezulta si din stenogramele PSD, pe care Parchetul nu le mai cerceteaza. Reclamantii n-au produs proba veritatii, n-au demonstrat ca stenogramele sunt reale!
Cand se vorbeste de coruptie la nivel inalt nimeni nu se refera la plutonieri in rezerva sau la jurnalisti de provincie, ci la cei care, prin combinatii financiare si politice, pun in pericol stabilitatea economica si sociala a tarii. Desi exista o lege a sigurantei nationale, imaginea institutionala despre ce ar putea insemna aceasta este tulbure. Poate si pentru ca multi dintre cei care s-au perindat la putere considera ca siguranta nationala este totuna cu siguranta personala. Aceasta imagine partizana i-a facut pe multi sa se confunde cu interesele natiunii. E firesc, asadar, ca demnitarii sa creada ca este in interesul sigurantei nationale ca ei sa ramana pe posturi, indiferent de fraudele pe care le-au facut. Este firesc sa creada ca trebuie platiti mult si bine, ei, familia lor, prietenii si clientii, altminteri siguranta nationala a clanului lor s-ar clatina. Mahmureala cronica cu care este interpretata legea sigurantei nationale este, in sine, un atentat la siguranta nationala. si pericolul numarul unu nu vine de la Focsani, ci din scandurile putrede ale scenei politice, din nucleul dur al Parlamentului, din smecheriile Si complicitatile politicienilor cu infractorii de drept comun. Din nesiguranta nationala pe care o inspira prezenta in Parlament sau pe lista celor mai verosi afaceristi a fostilor securisti, activisti comunisti sau pur si simplu delincventi carora Justitia se codeste sa le ceara socoteala. Poate de teama ca daca va deranja pastorul se va risipi turma. Chiar daca pastorul e un lup in blana de oaie!

---

Despre autor: