Mai multe carti intr-o carteIntre kilometrul zero si Golgota

George Toma Maiorescu este fara indoiala o personalitate complexa. Inarmat cu solide cunostinte atat in domeniul literaturii cat si in cel al filozofiei, autorul cartii "Intre kilometrul zero si Golgota" este poet dar si prozator, este publicist dar si filozof, creator al unei noi discipline - Ecosofia, este un vajnic militant ecologist dublat de un aprins sustinator al ecumenismului, pledand pentru intelegerea dintre cele trei mari religii monoteiste: iudaismul, crestinismul si islamul.
Cartea de fata oglindeste picaturi din vastele preocupari ale autorului, asa cum un strop de ploaie poate oglindi universul. Ar fi o intreprindere imposibila a face rezumatul ei, asa ca voi recurge la o enumerare succinta a catorva din domeniile pe care le cuprinde. Pentru George Toma Maiorescu, kilometrul zero este acel "taram al revenirilor, al nostalgiei, cateodata al iluziilor, dar intotdeauna al sperantelor, se plaseaza sub zodia copilariei si a primei tinereti. Ca o stea fixa de prima marime, ca o stea polara pe firmamentul nostru sufletesc. Ea isi risipeste aura benefica peste intreaga noastra existenta./ Este pamantul natal./ Bastina./ Kilometrul Zero". Dupa eseul care expliciteaza aceasta asertiune, cum e si firesc, scriitorul evoca anii copilariei in orasul Resita, pe care, dintr-un capriciu literar, il numeste anagramatic "Atiser". Poate si pentru ca povestirile incluse intra nu numai realitatea, dar si elemente de fictiune. Sub ochii copilului atmosfera orasului se schimba odata cu cresterea curentului antisemit si cu aderarea unei parti considerabile a grupului etnic german la ideilor national-socialismului. Ca evreu, eroul povestirilor, caruia autorul i se adreseaza la persoana a doua, are de suferit impreuna cu intreaga sa familie, mai ales ca unii dintre membrii ei vor sfarsi in deportare. Vine apoi 23 august si intoarcerea armelor impotriva fascismului. La luptele ce au loc, eroul impreuna cu un grup de adolescenti ia parte nu numai ca martor, dar intrucatva si ca participant. Curand insa avea sa incerce dezamagirea, sfaramarea iluziilor. Tonul de povestire cateodata se schimba devenind unul reportericesc. Acesta, la randul sau, este intrerupt de emotionante poeme care completeaza tema tratata cu parfumul subtil al poeziei. "Cine insufla putere Cuvantului/ de a naste/ de a ucide (chiar pe sine insusi)/ si de a reinventa mereu/ Universul/ daca eu exist in afara/ imperfectei mele arhitecturi". Un splendid reportaj poematic este dedicat Ierusalimului, pe care autorul l-a colindat cu osardie, notand ca un pictor imaginile pe care le-a intalnit in cale.
Nu pot trece mai departe fara a mentiona versurile din poezia "Lehaim" (viata - urare pe care si-o fac evreii) dedicata razboiului de Yom Kipur, cand egiptenii au atacat Israelul nepregatit, in Ziua Iertarii Pacatelor, poate cea mai sfanta sarbatoare a calendarului iudaic, zi de post si de rugaciune, zi in care soldatii erau acasa sau la templu, iar granita era pazita de o mana de rezervisti in varsta, care uitasera mestesugul armelor. "In timp ce noi ne rugam/ pentru iertarea pacatelor noastre/ si ceream iertare dusmanilor nostri/ pentru supararile aduse/ o urgie neagra cu fluvii de foc si pucioasa/ ne pustia de pe uscat din vazduh si din ape/ Se naruia in Ziua Indurarii/ tot ce cladisem din vis/".
Ca intr-un slalom pe o partie uriasa, autorul "Ecosofiei" polemizata in continuare cu "Istoria literaturii romane" de G. Calinescu, aducand noi puncte de vedere, cu privire la "Specificul national" si "Dilema evreiasca". Iata ce spune George Toma Maiorescu: "Izolarea estetica, autoexcluderea de la circulatia valorilor culturale, morale, spirituale etc. Inseamna nu numai stagnare, incremenire in proiect (...) ci pur si simplu iesire din decor, din jocul valorilor. Azi viata in tarc (...) nu poate produce decat o literatura a tarcului, o literatura insulara a izolarii si hipertrofie a propriului Eu, sufocata de propria-i umbra". Un interesant si semnificativ reportaj are ca tema o vizita la Muzeul Tolerantei al Centrului Wiesenthal din Los Angeles. Reportajul se constituie ca o alta fateta a pledoariei autorului pentru intelegerea intre religii, popoare, mentalitati, a excluderii terorismului, acest flagel al contemporaneitatii.
Trec peste alte titluri din bogatul sumar al cartii si ma opresc la meditatia despre Dumnezeire, conceputa ca un dialog socratic intre Alef (prima litera din alfabetul ebraic) si Alfa (prima litera din alfabetul grecesc). Capitolul se intituleaza "Dialog despre indefinibil" si raspunde la numeroase intrebari pe care fiinta umana si le pune in raport cu puterea divina. Imi voi permite ca o concluzie la Dialogul sus mentionat sa inchei cronica tot cu o strofa din poemul cu care se sfarseste si cartea.
"...pe nesfarsita pustietate de sticla/ luminata cand de-un soare muiat in sange/ cand de-o luna ingalbenita de spaima/ Cei Trei/ Moise Mahomed si Isus/ (dupa ce Unul-Unicul a fost sfartecat in trei/ Si arealul sufletesc parcelat)/ cauta impreuna/ insangerate ciosvarte de prunci/ Ei stiu/ Fara recompunerea intregului/ Nu poate exista resurectia".

---

Despre autor: