Iata faptele! Marti 7 februarie 2006, cotidianul Ziua anunta ca a intrat in posesia unui CD cu planuri militare strict secrete ale Coalitiei internationale antiteroriste. Se intelege ca aceste documente proveneau de la militarii romani aflati pe fronturile de lupta din Irak si Afganistan.
Invocand preocuparea fata de prestigiul Armatei romane, Legea, dar si banuiala ca ar putea fi o operatiune de compromitere a presei, ziarul precizeaza ca nu va publica documentele, pe care, de altfel, le-a si predat SRI.
Marti, 7 februarie 2006, un alt cotidian, Romania libera, face si el un anunt asemanator. Cu singura deosebire ca, in timp ce Ziua vorbea de un CD primit de redactie in acele zile, Romania libera dezvaluia ca il detine de vreo luna.
Desi ziarele, asumandu-si ipostaza de responsabilitate in raport cu interesul national, n-au publicat documentele (intre noi fie vorba ele erau atat de tehnice incat s-ar fi consumat inutil un spatiu tipografic extrem de pretios!), totusi ramanea extrem de grav faptul ca dintr-o unitate militara romaneasca, angajata in lupta alaturi de americani, s-au putut scurge astfel de informatii secrete. Lucru cu atat mai grav cu cat, asa cum ne amintim cu totii din vremea stagiului nostru militar, in Armata trece drept secret bine pazit pana si natura materialului din care e facut calcaiul moletierei de infanterist. Explicabil, in aceste conditii, taraboiul politic iscat. Ministrul Apararii si seful Marelui Stat Major sunt audiati a doua zi de catre senatorii din Comisia de Aparare. Cum era si de asteptat, domniile lor anunta declansarea unei anchete interne menite a descoperi imprejurarile in care a avut loc scurgerea de informatii.
Pana aici lucrurile sunt simple si corespunzatoare normalitatii.
Pentru anchetatori intrebarea cruciala la care trebuia sa se raspunda era cum de a fost posibil ca din interiorul unei unitati militare de elita sa fie scoase, dupa ce a fost copiate, documente clasificate ca strict secrete. Drumul CD-ului de la cel sau de la cei care au comis infractiunea catre redactiile celor doua ziare era mai putin important. Mai ales ca redactiile au decis sa nu-l publice. Pentru a descoperi ce s-a intamplat in interiorul unitatii militare respective, Armata are la dispozitie o mie si una de mijloace. E luat la intrebari Contraspionajul militar. Sunt chemati la ancheta toti cei care au lucrat cu militarul banuit a fi detinut documentele. Sunt pusi sa se intereseze pe sest cum a ajuns CD-ul la presa ofiterii acoperiti ai DIA din redactii si, in general, din viata civila. Urmare a acestei anchete necesare, care pastreaza regulile discretiei, dat fiind specificul domeniului militar, se inainteaza Parchetului un dosar beton. Dosarul respectiv trebuie sa contina probe solide despre incalcarea Legii de catre toti cei prezenti pe parcursul drumului de la calculatorul unitatii militare pana la sediul redactiei. Sub acest semn, apare normala arestarea plutonierului in rezerva Ionel Popa, fost combatant in Afganistan, cel banuit a fi scos din unitate documentele respective pentru a le vinde, in buna traditie romaneasca.
Anormala apare insa desfasurarea ulterioara a evenimentelor. Corespondentul de Vrancea al ""Romaniei libere"" e arestat, dupa ce locuinta i-a fost perchezitionata. E supus perchezitiei si un alt ziarist din Focsani, corespondent al cotidianului Ziua. Focsaneanul e adus la Curtea de Apel Bucuresti in catuse, bun prilej pentru el de a se purta mai ceva decat Gheorghiu-Dej cand a fost arestat de Siguranta pentru evenimentele de la Grivita. Sunt convocati la Parchet ca martori: Sorin Rosca Stanescu, Petre Mihai Bacanu, Doru Dragomir, Victor Roncea. Nume sonore ale presei romanesti de azi. Cei convocati, dar si confratii de breasla, fac un taraboi imens. Se vara pe fir si Clubul Roman de Presa si Apador CH si Agentia de Monitorizare a presei. Marian Garleanu, dovedind o deosebita disponibilitate de a trage un ce profit din situatie, se declara victima a prestatiei sale de jurnalist care a deranjat pe multi si vara in scandal, netam-nesam, si Presedintia, invocand niste telefoane la care Adriana Saftoiu nu i-ar fi raspuns, telefoane date pentru a o informa ca de la MApN au loc scurgeri grave de informatii. Adriana Saftoiu e mirata, si pe drept cuvant, deoarece nu prea vedem in ce calitate trebuia domnia sa sa stie de scurgerile de informatii de la MApN. In filmele americane politiste se intalneste deseori o secventa in care Politia da peste cap tot Los Angeles-ul pentru a pune mana pe un infractor. Ofiteri de politie morti pe loc, zeci de masini in flacari, stalpi daramati, cetateni pasnici varati in sperieti, piete de zarzavat distruse, cladiri daramate. Stand in fotoliu, tu, cetatean normal, te intrebi daca prinderea unui infractor merita un asemenea taraboi. Intre a-l lasa dracului pe respectivul, care, oricum n-avea cum sa scape pana la urma, si uriasele pagube umane si materiale, nu era de preferat prima solutie?
O asemenea intrebare de bun-simt i-o pune omului normal si afacerea cu scurgerea de informatii.
Scandalul a provocat actualei Puteri - Parchet General, MApN, Presedintie, Servicii Secrete - uriase pagube de imagine. Pagube mult sporite si de faptul ca actiunea in forta a Parchetului Gene- ral vine dupa intamplarea de joi seara, cu arestarea esuata a lui Dinu Patriciu. Cu cateva zile inaintea sedintei de bilant de luni, 20 februarie 2006, Parchetul General risca adancirea suspiciunii de Procuratura Bolsevica. Intrebare ca si in cazul celebrei secvente din filmul american: merita prinderea infractorului aceste uriase pagube? Intrebare cu atat mai legitima cu cat arestarea si perchezitionarea unor jurnalisti, convocarea unor nume sonore la Parchet nu par a avea vreo legatura cu descoperirea a ceea ce s-a intamplat in unitatea militara de unde s-au scurs informatiile. Pentru anchetatori, fundamental ramane sa afle ce legi si regulamente s-au incalcat in interiorul Armatei si nu in afara acesteia. Mai ales ca, asa cum aratam mai sus, din 7 februarie 2006, Contraspionajul militar a desfasurat o ancheta. E greu de presupus ca ditamai Serviciul Secret, avand drept misiune tocmai protejarea secretului militar, are nevoie de scandalul arestarii si perchezitionarii unor ziaristi, al convocarii la Parchet a unor directori de gazete pentru a afla ce s-a intamplat in interiorul unitatii militare.
In cazul secventei din film, dibuim ce s-a urmarit de catre regizori: sa ni se ofere niste secvente palpitante, menite a ne tine in fotoliu de spectator sau telespectator.
Nu stim insa ce vor fi urmarit regizorii spectacolului numit afacerea CD-ului ajuns la presa.
Ca de urmarit au urmarit ei ceva!