• Cartea lunii pe care v-o recomand (si asupra careia voi reveni intr-una din viitoarele vitralii) este o excelenta parabola persiflanta a lui Martin Page: "M-am hotarat sa devin prost". Aparuta la Editura Humanitas, in colectia Cartea de pe noptiera, cartea ne aduce aminte cumva de "conjuratia imbecililor" a lui O’Toole - doar ca acolo eroul alegea sa fie un pasiv si chiar era putin "intarziat", complacandu-se in situatie, pe cand protagonistul de aici, Antoine, este un tanar genial care alege sa fie ca personajul lui O’Toole - adica prost iremediabil. Plafonandu-se in mediocrul "celorlalti" - afaceri, alcool, sex, tentat de sinucidere si... lobotomie, tanarul crede ca marele lui handicap in viata este acela ca gandeste prea mult, cand ar putea sa devina un imbecil fericit. "Sa devii ceva mai prost, poate fi o idee inteligenta" - si trecand prin momente cat se poate de comice Antoine isi da seama ca orice ar face, oricat s-ar plafona in autonulizare, nu poate scapa de "darul" sau genetic: va ramane toata viata un prea destept nefericit intr-o mare de natangi automultumiti.
• Stephen King nu mai are nevoie de prea multe prezentari - fiind deja un clasic in viata al genului horror (Christine, Shining, Misery). Putini stiu ca intre 1977-1984, intr-un acces de saturatie, probabil, de a fi doar The "King", Stephen a ales sa publice 5 romane sub pseudonimul Richard Bachman. Acestea au fost - Rage (1977), The Long Walk (1979) - Marsul cel lung, cartea pe care o prezentam aici, Roadwork (1981), The Running Man (1982) si Thinner (1984). Maestrul numarul unu al scufundarii in abis si al explorarii tenebrelor, dupa cum este considerat King, a fost tradus in 2004 la editura Lucman de Mihai Dan Pavelescu. Este un roman despre drumul fiecaruia in existenta, sinuos, sub metafora alergarii intr-o cursa infinita a "marsaluitorilor" care se zbat noapte si zi pentru potul cel mare - evident, bani. Dar la final nu poate fi decat un castigator, ceilalti participanti sunt eliminati la prima greseala, iar regulile nu pot fi incalcate. Tinerii alergatori (niste Forrest Gump intr-un thriller ce-i poate costa chiar viata) trec prin stari paroxistice, pe care regele gothic - horror-ului le dezvaluie admirabil. Marsul cel lung este si o competitie cu Moartea care te poate lua pe nepregatite - este calatoria care ne pregateste sa nu ne temem de Ea... Explicand de ce a "fost" Bachman, Stephen King concepe o cursa cu obstacole avand ca obiectiv victoria celui mai "bun" - jocurile autorului ne inspaimanta si ne incanta deopotriva. Anul trecut au aparut si alte doua volume sub "pseudonim": Santier in lucru si Fugarul. Stilul inconfundabil King - cu motto-uri "celebre" care anticipa ori rezuma ce se va intampla intr-un capitol ne face sa intelegem ca intre realitate si cosmar e un singur pas.
• De o cu totul alta factura sunt romanele unor autori autohtoni mai putin cunoscuti, dar cu destul talent in a infiripa o poveste de larga epica "Veronica pentru totdeauna" este un roman erotic de George Vlaicu, (Editura Via Libri), iar "Bucurati-va si va veseliti" unul aproape religios al lui Viorel Dianu (Editura Vinea). George Vlaicu s-a nascut in 1953 intr-un sat din Giurgiu, este gazetar si... rebusist, a publicat teatru si versuri, este avocat si... lct. colonel in rezerva, asadar o esenta polivalenta, care s-a risipit in toate. Remarcat si de Ion Rotaru, Vlaicu foloseste pretextul "sindromului Veronica" pentru un roman cu dese accente/accese religioase, unde Cantarea Cantarilor ramane modelul pregnant. "Traim permanent cu speranta si murim intotdeauna cu regrete" - iubita numita Veronica este Virginia pentru un alt Paul postmodern (intertextul biblic este de asemenea foarte folosit pe parcurs), dragostea spirituala reusind sa sacralizeze profanul. Viorel Dianu a debutat in anii ‘70, cu proza scurta si roman, si revine cu "Bucurati-va si va veseliti" - tot un roman pe filon religios, cel putin in contextul ciclic al sau (inceput si sfarsit), mult mai apropiat de real decat "Veronica pentru totdeauna" (unde se filosofa destul), dezvaluind lumea de tranzitie si realul unei familii care se "destrama", opunandu-se aici "exilul" (si capitolele au titluri premonitorii pentru romanul care alege cai mai facile de imbogatire decat de a ramane si a munci aici: Carte din Canada, Zbor spre Eldorado) vs "ramanerea" - ori intoarcerea fiului ratacitor. Titlul romanului social-moralizator e unul ironic, ilustrand tragicul acestor Ioani fara de Tara care nu se pot implini nici acolo. Doar credinta in vechile valori autohtone si speranta in redescoperirea radacinilor nationale ne mai pot salva - ar fi ideea autorului, care e, evident, un utopist...