Am facut posibila intalnirea in acest spatiu editorial a doua nume, celebre in epoca, legate printr-o frumoasa prietenie: Cnstantin Brancusi (1876-1957) si Edward Steichen (1879-1973) pictor si fotograf american. Si unul si celalalt sunt protagonistii cate unui eveniment cultural cu ecou international, intr-o apropiata succesiune.
Zilele trecute, "The Pond-Moonlight" a devenit cea mai scumpa fotografie vanduta vreodata la o licitatie. Realizata de Edward Steichen, in 1904, fotografia, cu dimensiunile de 41x48 cm, infatisand un iaz dintr-o zona impadurita, in apa caruia se reflecta o lumina venita dintre copaci, a fost vanduta cu 2,9 milioane de dolari la casa de licitatie Sothebya€™s din New York. Recordul anterior pentru pretul de vanzare al unei fotografii a fost stabilit in noiembrie anul trecut de lucrarea "(Cowboy) Fara titlu" a lui Richard Prince care s-a vandut pentru 1,24 milioane de dolari. Steichen a fost unul dintre primii fotografi americani care au folosit o tehnica revolutionara pentru acea vreme, prin care puteau fi introduse culori in fotografii. El a facut parte din din grupul lui Alfred Stieglitz , un lider al miscarii pictorialiste, care a infiintat in 1902 "Little Galleries of the Photo-Secession" (cunoscuta si sub denumirea de "Gallery 291"). Aceasta galerie a avut drept scop infatisarea fotografiei ca arta alaturi de pictura moderna si sculptura.
Eduard Steichen, stabilit pentru o vreme in Franta, a fost unul dintre cei mai devotati prieteni ai lui Brancusi. S-au cunoscut in 1907, in atelierul lui Rodin. In 1913 Steichen cumpara de la Brancusi prima lucrare - sculptura in bronz "Maiastra". In anii 20, Brancusi a realizat prima "Coloana infinita", inalta de 7 metri, cioplita in lemn, pe care a instalat-o in gradina lui Steichen din Voulangis, care, in 1926, achizitiona din atelierul sculptorului o "Pasare in vazduh" pe care o ia cu sine in America. Lucrarea a facut obiectul celebrului proces intentat de Brancusi Statelor Unite, pentru ca vamesii refuzasera s-o inregistreze ca obiect de arta. Procesul, in care Steichen va depune marturie in favoarea artistului, declarand ca este o sculptura, a condus, prin rezonanta lui in epoca, la recunoasterea artei moderne.