Pentru a accede si a se mentine in elita "ovalului" european si mondial,"Stejareii" romani sunt supusi unui regim de comando!

Pregatirea de tip comando aplicata in rugbyul romanesc nu mai reprezinta o noutate... A fost pusa in practica inaintea Cupei Mondiale - editia 2003 din Australia. Atunci, in plin sezon estival, seniorii "ovalului" nostru, sub comanda tehnicianului francez Bernard Charreyre ("Papa Bernard") au urcat in Pirinei, pentru un cantonament cu totul special, la Quillan. N-a fost de fel usor, adaptarea s-a realizat pas cu pas (si nu fara cateva nedorite accidentari, care aveau sa-i lase acasa pe cativa dintre titularii XV-ului reprezentativ...), dar pana la urma o asemenea experienta, frecvent existenta in cazul altor puteri rugbystice a fost considerata o reusita. De aici si masura preconizata de catre federatie, ca astfel de stagii de pregatire, in regim de comando, sa fie repetate. De data aceasta protagonistii fiind selectionabili din "under 18" si "under 19". Cei din"18" avand ca obiect Campionatul European din Italia, iar cei din "19" Campionatele Mondiale din Dubai.

In munti, langa Vatra Dornei
Ce avea sa insemne, in cazul exponentilor "noului val", un asemenea stagiu de antrenament? Mai intai, fixarea acestuia intr-o zona geografica in care s-a putut pune in aplicare programul de pregatire. Mai exact, la circa 30 de kilometri de statiunea Vatra Dornei, pe ruta care serpuieste paralel cu raul Bistrita catre Cheile Bicazului. Acolo, intr-o zona turistica pe cat de salbatica pe atat de atragatoare pentru amatorii de turism montan, "stejareii" romani au fost supusi unor probe specifice numai militarilor din trupele de asalt. Toate, pe o durata limitata, de numai trei zile. Dar, la ce solicitare si se intensitate fizica! Initial ar fi trebuit - conform programului - sa aiba loc o proba de rafting, cu alte cuvinte, de vaslit in barci gonflabile, pe apele involburate ale Bistritei. Vremea n-a fost prea ingaduitoare, a plouat, a batut vantul, timpul s-a racit aproape pe negandite. Cum se intampla deseori in zonele de munte. In noile conditii s-au inceput catararile, apoi coborarea in rapel, aidoma unor autentici alpinisti. Dar dupa ce sportivii au facut climbing (urcusul unor pante extrem de abrupte). In final, tiroliana, adica trecerea peste hauri uriase, sportivii fiind ancorati de franghii. Ce, mai! Numere veritabile de cascadorie, dar cu neprofesionisti. De ce toata aceasta poveste aparent stranie si implicit absurda? Pentru ca - in conceptia initiatorilor - se poate vedea cel mai bine cum reactioneaza un sportiv, in speta un rugbyst, in conditii dintre cele mai dificle. Asa cum de altfel se intalnesc si in disputa sportiva. Numai ca asemenea conditii aspre au loc pe un teren plat... Adevarul e ca s-a reusit ca toti sportivii sa fie conectati la un asemenea program de comando. Un program din care avea sa lipseasca confortul hotelului si mesele la restaurant. Dimpotriva, s-a locuit in corturi, singura sursa de incalzire fiind un foc urias care n-a facut decat sa-i amageasca pe participantii la un asemenea regim de pregatire. Fiindca nici vremea - peste noapte - n-a fost de fel placuta. In plina vara, sub 10 grade Celsius. Subliniez: scopul unui astfel de stagiu cu totul inedit pentru exponentii "noului val" al rugbyului nostru a fost atins, acela de a forma un spirit cat mai robust de echipa, in plan psihic indeosebi; adica acolo unde indeobste cei ce manuiesc ovalul manifesta nedorite sincope. Cand sunt condusi se debusoleaza mult prea repede si, la fel, cand reusesc sa aiba un anumit avantaj, slabesc turatia "motoarelor", oferind adversarilor lor posibilitatea sa recupereze diferenta si chiar sa intoarca rezultatul in favoarea lor. Ceea ce nu se prea intampla in cazul sportivilor din alte tari cu care ne confruntam, ei abordand o intrecere cu acelasi aplomb de la primul si pana la ultimul fluier final.

Un stagiu benefic
"Trag nadejdea ca acest stagiu va fi benefic - si sub acest aspect - pentru tinerii nostri rugbysti", imi marturisea unul dintre antrenorii care raspund de pregatirea "noului val", profesorul Florin Matei care, impreuna cu profesorul Robert Ion - coordoneaza pregatirea jucatorilor din "under 18". O pregatire care a continuat - dupa Vatra Dornei - in regim clasic - adica pe un stadion aflat tot in Tara de Sus a Moldovei, la Gura Humorului. Este unul din centrele rugbystice de mare viitor, opera actualului presedinte al federatiei, George Straton care - ca impatimit de sport - si-a inceput si el ucenicia in rugby, tot in aceasta primitoare asezare suceveana. Stagiilor la margine de tara le-au urmat altele; initial, la Snagov, iar acum in primele doua luni ale anului, in Capitala. Dar numai pana astazi, cand jucatorii din "under 18" vor urca din nou la altitudine, la Piatra Arsa pentru un nou stagiu de aproape trei saptamani. Abia, dupa 10 martie, ei vor reveni in Capitala, unde vor ramane in "priza" pregatirilor pana la 6 aprilie, data plecarii la europene, anul acesta programate la Rovigo-Italia, intre 8 si 15 aprilie. Primul meci, cu Letonia. Dar vor urma inca 5, cu Lituania, Portugalia, Germania, Belgia si Spania. Obiectivul echipei tarii noastre? Promovarea in prima grupa valorica. Va fi posibil, cu conditia obtinerii a cel putin trei victorii. Antrenorul Florin Matei, pedagog cu o buna intuitie (in afara lotului national face parte din colectivul de tehnicieni ai unui club din elita sportului nostru, cum este "Triumf") considera ca dispuyta finala ar putea aduce fata in fata echipele Romaniei si Spaniei, dar cu o reusita pentru tricolorii nostri, avand ascendentul moral al unei victorii in anul prcedent. A conturat si XV-le probabil Topala - Nistor, Dima, Prescura, Cazan - Marin, Mincu - Mitu, Petreanu, Beldeanu - Zaharia, Otava - Navrea, Sibiceanu, Munteanu. Doi dintre jucatori, Topala si Beldeanu sunt elevii sai la "Dinamo+Triumf", dar alti trei (Cristi Ionescu, Titi Dumitru si Podarascu fac parte dintre rezervele active).

"Under 19", mentinerea in elita
Si "under 19"? Pregatita sub bagheta antrenorilor emeriti, Alexandru Achim si Alexandru Marin (foste glorii ale echipelor Steaua si Grivita), selectionata Romaniei este decisa sa-si mentina locul in elita formatiilor similare (performanta reusita cu un an in urma in Africa de Sud) misiune destul de aspra (dar nu imposibila), cata vreme va avea intre adversare reprezentative de talia Noii Zeelande, Africii de Sud, Frantei si Argentinei. Pregatirea cu totul speciala efectuata si, evident, stagiul de comando de la Vatra Dornei ar putea fi argumente in sprijinul reusitei.

Toate bune vizavi de maniera in care federatia intelege sa asigure pregatirea celor doua loturi ce reprezinta, de fapt, viitorul rugbyului romanesc. Ce ar mai trebui, totusi, de facut? Anume, in fixarea strategiei de joc atat la europene cat si la mondiale, o punere in tema a jucatorilor vizavi de capacitatea adversarilor, in speta prin intermediul unor filme, dar si prin alte modalitati. Nu e firesc sa te afil fata in fata cu un adversar fara sa-l cunosti, cat de cat. De pilda, care ii sunt atuurile, forta gramezii? Mobilitatea "treisferturilor"? Valoarea "dispecerilor" (mijlocasii)? Capacitatea fundasilor de a se intercala continuu in actiunile ofensive? Felul cum este sustinut purtatorul de balon dublat sau chiar triplat de alti coechipieri? Nu poti pleca la o lupta doar cu arma in mana, nefiind vorba de o simpla defilare...

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe