Un studiu realizat la University of Washington (Seattle, SUA), despre „rolul comediei politice in campania electorala din 2000", infatiseaza optiunile comunicarii politice intermediate de mass-media si, indeosebi, de televiziuni. Astfel, autorul a constatat ca emisiuni precum Late Night with David Letterman si The Tonight Show with Jay Leno au intrunit preferintele consilierilor politici pentru exprimarea mesajelor principalilor candidati in campania electorala. De ce? Pentru ca:
1. Audienta acestor emisiuni este constituita preponderent din presupusi apatici politici;
2. Reprezinta un indicator de valoare important pentru opinia publica;
3. Candidatii, interesati in obtinerea unor atitudini, folosesc acest tip de emisiuni pentru a-si spori rating-ul personal.
Ca mass-media „construieste" o lume politica mediata este clar pentru oricine. Faptul ca suntem izbiti mereu de un adevarat torent de informatii, intr-o forma de entertainment, poate fi inteleasa (asa-numitul infotainment). Numai ca trebuie sa adaugam imediat avertismentul – concluzie a autorului studiului mentionat, care spune ca spectacolul-politica poate sa devina politica-spectacol si poate genera meta-analiza, cinism si populism. Acestea
s-ar putea sa creeze avantaje de moment candidatului, dar prin repetitie si continuitate metodologica ar putea afecta calitatea democratiei.
Nu doar politica americana inregistreaza acest fenomen al politicii – spectacol prin spectacolul – politica. In urma cu aproape patru decenii, Guy Debard constata ca prin comunicarea mediata TV „tot ceea ce era trait in mod direct s-a indepartat intr-o reprezentare", intr-un spectacol care „nu este un ansamblu de imagini, ci un raport social intre persoane, raport mijlocit de imagini". Dupa doua decenii, acelasi autor constata ca s-a ajuns in faza in care acest tip de spectacol poate inversa realul. Dar daca nu este greu de presupus ce cred actorii „spectacolului", iata ce spune Guy Debord despre „spectatori": „Imbecilitatea crede ca totul e clar cand televiziunea a aratat o imagine frumoasa si a comentat-o cu o minciuna sfruntata. Semi-elita se multumeste sa stie ca aproape totul e obscur, ambivalent, «montat», in functie de coduri necunoscute. O elita mai inchisa ar vrea sa stie adevarul, [...], desi, in cazul ei, aceasta dragoste ramane in general nefericita".
Acum, la inceputul secolului al 21-lea, observam ca si in Romania se practica politica-spectacol, justitia-spectacol, medicina-spectacol, etc. Asadar, am ajuns foarte repede la un sens sincronic al metodei spectacolului politicii, precum in alte parti ale lumii. Diferenta enorma intre efectele posibile la noi si in acele parti ale lumii este ca excesele spectaculare se petrec intr-o Romanie cu democratie incipienta, in care statul de drept este in constructie, iar institutiile publice iau mai degraba infatisarea si functionalitatea actorilor acestui tip de spectacol, in loc sa se manifeste conform unui cadru constitutional si legilor care reglementeaza rational relatiile intre actorii societatii. Si daca amenintarea populismului s-ar putea indrepta spre democratiile consolidate din Uniunea Europeana si SUA, ne intrebam ce efecte ar putea avea acestea intr-o societate precum cea romaneasca? In orice caz, pentru cei care au sperat, dupa 1989, intr-o democratie reala in Romania, ar fi cel putin frustrant.
Este evident ca „instaurarea dominatiei spectaculare" (Debord) genereaza transformari importante si in domeniul guvernarii. Empiric, se intalnesc mutatii semnificative in spatiul public european, in cel american, dar si in Romania. Atata doar ca asteptarea cetatenilor fata de guvernare este imbunatatirea vietii sociale reale si nu o simpla exprimare spectaculara a acesteia. Si cu atat este mai de inteles o asemenea asteptare in Romania cu cat mult prea indelungata perioada de tranzitie a oferit romanilor mai mult spectacol decat standarde si sensuri de viata sincrone cu cele din Uniunea Europeana si SUA.
Si am sa inchei in ton cu autorul citat inainte: „Destinul spectacolului nu este in mod cert sa sfarseasca in despotism luminat".
Prof. Univ. Dr. Vasile PUSCAS - Institutul de Studii Internationale Universitatea „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca