Dupa "ciocnirile" cu Heerenveen si Hertha,Steaua e ca si calificata, Rapid mai are de "tras ca la galere"

Trebuie sa recunoastem ca ne-a fost un pic (sau mai mult) teama de adversarii echipelor noastre din 16-imile Cupei UEFA, Heerenveen si Hertha. De Heerenveen, pentru ca era o echipa olandeza pe care Dinamo n-a reusit s-o invinga la Bucuresti in cadrul grupei preliminare si cu care a terminat 0-0 in "Groapa". De Hertha pe care, la randul ei, Steaua n-a putut sa realizeze decat un rezultat de egalitate, 0-0, la Berlin. Heerenveen este reprezentanta fotbalului olandez, Hertha este o echipa din campionatul german. Este posibil (avansam o ipoteza) ca fotbalul german si cel olandez sa ajunga, prin nationalele lor, in finala Campionatului Mondial din aceasta vara din Germania. Din toate aceste motive ne-am temut si pentru Steaua, si pentru Rapid inaintea partidelor de miercuri seara. Cine neaga asa ceva ori nu se pricepe la fotbal, ori face pe nebunul. Realitatea celor doua meciuri a fost insa de asa natura ca ne-a risipit repede toate gandurile negre. Care a fost aceasta realitate?

Inceput ezitant...
Multe s-au mai spus inaintea partidei de la Heerenveen. Mai ales de catre olandezii in cauza, conducatorii si jucatorii echipei. Incurajati probabil de rezultatul lor de la Bucuresti cu Dinamo si de echipa Olandei in partidele cu Romania din preliminariile CM, heerenveenistii au spus nici mai mult nici mai putin ca nu le frica de Steaua, ca nici macar n-au auzit de aceasta echipa. Daca jucatorii, care nu au un orizont prea mare de cunostinte fotbalistice (pentru ca de celelalte nici nu poate fi vorba), n-au auzit de Steaua, macar conducatorii lor ar fi trebuit sa le spuna ca Steaua se numara printre castigatorarele Cupei Campionilor, Liga Campionilor de astazi. Atat si tot ar fi fost suficient ca macar un pic sa se teama de echipa bucuresteana. Dar nu, ei s-au umflat in pene ca niste cocosi focosi, iar dupa ce au mai si deschis scorul au crezut ca au urcat deja in al noualea cer. Dar foarte repede au revenit cu picioarele pe pamant dupa ce Nicolae Dica a egalat si a pus balanta confruntarii in echilibru. Balanta scorului, pentru ca aceea a calificarii se inclinase spre campioana Romaniei, Steaua marcand in deplasare. Putem, deci, spune ca stelistii lui Olaroiu s-au urnit greu, dar mai apoi au continuat sa tot accelereze, cu cat disputa se apropia de finalul ei. Ca un veritabil nebun (pentru care Gici Becali ar trebui sa-i acorde un... bonus) Goian, un baiat modest in simplitatea lui, a pus capul in gheata unui fundas al gazdelor printr-un plonjon rar - vazut si Zeita Victotria a trecut toata numai un zambet in tabara stelistilor. Mai mult, golul lui Paraschiv, pe cat de superb, pe atat de norocos, i-a facut pe olandezii din tribune sa se resemneze. Si cei din tribune, dar si cei de pe teren. Acum, eu nu pot sa stiu exact daca aplauzele celor din tribune erau adresate invinsilor lor sau invingatorilor care le-a predat o lectie de fotbal feroviarilor celor pe care-i indragesc. Dar n-are importanta, notabil este faptul ca acolo intr-o tara civilizata, tribunele au aplaudat. Oricui erau ele adresate, oricui sunt ele adresate aplauzele pe stadioanele de fotbal sunt intotdeauna binevenite.
Cu 3-1 de la Heerenveen, Steaua este ca si calificata in optimile Cupei UEFA. Cei mai multi zic ca ar fi suta la suta calificata. Ei, nu. Sa lasam un 5% impoderabilului din fotbal, cel care din cand in cand mai naste si minuni.

Final de infarct!
Daca Steaua a inceput ezitant si a primit gol la Heerenveen, Rapidul dimpotriva a inceput, la Berlin, ca o echipa stapana pe mijloacele sale. Ma feresc sa spun ca o mare echipa si veti vedea mai la vale de ce. Oricum, Rapid a debutat pe marele stadion din capitala Germaniei de parca juca pe teren propriu. Pasa precisa a fost arma principala a giulestenilor. A doua a fost pressingul facut de atacanti. Cei trei din fata, Burdujan - Niculae - Buga, au facut ca Hertha sa nu treaca de prea multe ori periculos de centrul terenului, pentru ca amenintarea se afla in preajma careului lor. Exact ce spunea pe vremuri antrenorul Halagian prin "focul la ei", adica in jumatatea adversarului. Cat i-au tinut puterile pe cei trei atacanti, cat timp ei i-au hartuit pe greoii fundasi adversi meciul parea ca este la discretia alb-visiniilor. Dupa pauza, se putea marca si de o parte si de cealalta. Au marcat insa baietii lui Razvan Lucescu. E adevarat dintr-o lovitura de pedeapsa, dar tot gol se numeste. A transformat o rezerva a rapidului, Valentin Negru, surpinzator de calm si de precis. Dupa ce scorul a fost deschis in favoarea oaspetilor pe teren s-au produs doua, haideti sa le zicem miracole. Iesind din joc Burdujan si Buga, Rapidul a facut inadmisibil pasul inapoi. Primind gol, nemtii si-au pierdut cumpatul si si-au dat frau liber nervilor. Intrarile lor destul de dure l-au obligat pe arbtirul Eduardo Iturralde Gonzales sa treaca la utilizarea prompta a cartoaneselor galbene si rosii. Cele rosii au fost "capatate" de jucatorii Herthei.
Care a fost efectul golului marcat si al eliminarii lui Boateng si Madlung? Unul pe cat de ciudat, pe atat de neasteptat. Gazdele au pornit la asaltul portii lui Coman, rapidistii au intrat cu poponetul in propriul careu pentru a-si pastra avantajul. Si in loc de inca un gol, pentru ca erau mai multi pe teren, erau gata-gata sa fie egalati. Vedeti? Asa ceva nu face o mare echipa!
Dar, cum, necum, victoria e victorie. Si la Bucuresti giulestenii trebuie sa traga ca la galere pentru a o transforma in calificare. Dar despre ce va fi la retur vom mai scrie.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe