Miniaturile erotice ale unei disidente imbatabile

Oana Orlea (pe numele adevarat Maria-Ioana Cantacuzino) este nepoata lui George Enescu si legatara sa testamentara. La 16 ani a fost inchisa in puscariile comuniste pentru distribuirea unor manifeste impotriva regimului. A executat 13 ani de inchisoare, intrerupti, se pare, de refuzul lui George Enescu de a vizita Romania in cazul in care nepoata sa nu este eliberata. In 1980 emigreaza in Franta, dupa ce publicase, profitand de fereastra deschiderii ideologice, sapte carti in Romania.
Experienta inchisorii si a gulagului comunist este povestita in autobiografia publicata la Paris in 1986, "Un Sosie en Cavale", in interviul realizat de Mariana Marin in 1991, "Ia-ti boarfele si misca!", aparut in versiune romana si franceza, dar si, indirect, in literatura de fictiune a scriitoarei. "Alexandra iubirilor" (Editura Compania, 2005) este un roman al dictaturii si al marginalizarii care trece de caderea blocului comunist si ajunge, printr-un ciudat portal simbolic, pana in prezentul imediat. Povestea evolueaza, in paralel, pe doua planuri, unul al memoriei "de dinainte" si altul al unei calatorii cu trenul, in vremurile "de dupa". Atunci cand foreaza amintirile, naratiunea intra in pielea eroinei - evident, Alexandra -, iar cand se ciocneste de umbrele bizare ale prezentului se detaseaza brusc, ascunzandu-se in spatele persoanei a treia. "Trecutul este infinit mai putin periculos decat prezentul si mult mai sigur decat viitorul" este motto-ul acestui joc al planurilor temporale, altfel destul de simplist.
Alexandra este purtatoarea incomodelor date autobiografice alei Ioanei Cantacuzino, fiind o supravietuitoare a inchisorii si apoi o paria a societatii, care bate pretutindeni la usi inchise din motive de dosar. Pentru a supravietui este nevoita sa accepte si sa invete orice fel de meserie, de la manuirea aparatului de sudat la ranirea balegarului si la crosetarea unor pulovere din maieuri uzate. "Nu ma dau in laturi de la nimic! Pot sa fac orice: sa curat, sa sap, sa sudez, sa tai lemne cu drujba si sa golesc haznaua, nimic nu ma mira, nimic nu ma poate atinge, nu ma tem de nimic", declara, mandra, fosta disidenta, care isi face din decadere un scut. Insa ceea ce i se refuza pe plan profesional eroina primeste inzecit pe plan afectiv si erotic. Un cititor malitios ar spune ca formula "stahanovism erotic", inventata de Tania Radu pentru jurnalul unei false victime a regimului ceausist, Nina Cassian, s-ar potrivi si acestei fictiuni. Amantii Alexandrei se insira, valuri dupa valuri, ca margelele pe o foarte lunga ata, cu un ritm care ar starni invidia oricarei bombe sexy sub acoperire din romanele de spionaj.
Totusi, relatiile care impanzesc trecutul sunt mai mult decat simple impreunari haotice, dupa principiul "sexul si alcoolul omoara mizeria din jur". Fiecare barbat lasa in urma o poveste si are un loc in evolutia femeii, daruindu-i cate ceva. Micile cadouri, care variaza de la un loc de refugiu sau un moment de liniste la o lectie de comportament in societate, o limba straina sau o amintire din vremurile civilizate construiesc, de fapt, o iluzorie lume normala. Sub protectia acestei cochilii, femeia recupereaza educatia pe care i-a interzis-o regimul, gusta, pe furate, din placeri artistice aristocrate si da impresia ca incearca sa-si gaseasca drumul care i s-ar fi cuvenit, intr-o lume ferita de catastrofa rosie. Povestea cu armata de barbati care sprijina pe brate o calota protectoare in jurul femeii iubite are o nota patetica si ieftina, fiind partial salvata de imprejurarile dramatice ale fiecarei legaturi. Personajele masculine sunt, dincolo de siguranta si de micile daruri pe care le ofera, decupaje istorice fara relief, subsumandu-se unei colectii de tipologii. Alexandra incearca, in functie de circumstante, barbati din ambele tabere, ambasadori decazuti, traducatori in sase limbi sau maistri sudori pe santier, nobili spanioli iubitori de coride sau militieni in cizme de la serviciul pasapoarte. Ea trece in registru reprezentanti ai tuturor tipurilor umane generate de obsedantul deceniu, alcatuind un soi de insectar personal, aproape didactic, prin care lasa impresia ca tatoneaza si isi apropie lumea din jur.
Oarecum interesanta este si lumea prezentului, in care trenul care inainteaza prin peisaje halucinante, inundate de nisip sau de ape, insotit de un cal sarg iluzoriu, poate fi metafora unui drum cu doua tinte, spre neant si spre straturile geologice ale amintirii. Cupola fluida a iubirilor trecute este atacata de un personaj grotesc, Coralia, mesager al urateniei, batranetii si mortii, si aparata de un adolescent obez, cu rol de inger protector. Talentul literar al autoarei se lasa uneori atras, cand vine vorba de iubire, de capcana frazelor dulci si a imaginilor banale si se concentreaza, mai ales cand vine vorba de supravietuirea in comunism, in nuclee stilistice reusite si in panseuri notabile. Titlul nu prea inspirat nu avantajeaza cartea, care merita totusi citita cu atentie pentru fondul autobiografic valoros si cu indulgenta pentru miniaturile erotice, prea dese si cliseizate pentru a reusi sa fie convingatoare.

---

Despre autor: