Ca fotbalist, a avut multe momente memorabile. Ca antrenor, isi doreste sa faca aceasta meserie cat mai constiincios. Din viata ia intotdeauna partea buna a lucrurilor si in fiecare zi incearca sa se perfectioneze ca om. Actualul antrenor al Gloriei Bistrita, Ioan Ovidiu Sabau, implineste maine 38 de ani. ""De la 14 ani m-am dedicat fotbalului""
""Orice zi incerc s-o abordez cu gandul de-a face lucrurile cat mai bine, sa ma perfectionez ca om. Imi propun niste obiective, dar unele realiste, pe care incerc sa le duc la bun sfarsit. Meseria pe care o am nu imi permite intotdeauna sa fiu alaturi de familia mea in momentele importante. Dar incerc sa impac meseria mea de antrenor cu viata de familie. Pe plan sportiv imi doresc sa fac meseria de antrenor cat mai constiincios, cat mai serios si sa avem rezultate. Am trecut prin momente foarte grele, dar au fost si momente in care, intr-adevar, m-am bucurat de munca mea. Faptul ca am avut taria sa raman la Bistrita, ca antrenor, sa nu parasesc echipa la jumatatea campionatului, m-a multumit foarte mult. Ca jucator, am avut multe momente frumoase. Un eveniment important a fost la iesirea mea din fotbal, ca jucator. Afectiunea pe care mi-au aratat-o suporterii Rapidului m-a impresionat. De fiecare data iau decizii cu inima. Insa pe pielea mea am simtit ca nu exista recunostinta. Faptul ca am acceptat sa preiau Universitatea Cluj, intr-unul din momentele cele mai dezastruoase ale clubului, iar ei m-au tratat ca pe ultimul om, a fost cel mai dureros moment din cariera mea. Regret ca am ratat doua campinate mondiale si doua europene din cauza unor accidentari, dar din aceste lucruri am luat partea buna: am cunoscut mai bine oamenii, am inteles mai bine jucatorii care trec prin astfel de momente... Chiar daca am pierdut pe plan sportiv, pot sa spun ca si aceasta experienta mi-a fost utila. De la 14 ani m-am dedicat fotbalului. De mic am indragit acest sport, acest stil de viata. Fiind un baiat simplu de la tara, nu am avut pe nimeni sa ma ajute. A trebuit sa-mi cladesc singur cariera, prin multa munca si sacrificii. Am tratat cu multa seriozitate aceasta meserie si nu mi-am batut joc de ea, pentru ca de mine depinde viitorul familiei mele. Am fost foarte responsabil, iar viata m-a calit. Sa faci naveta, sa mananci un corn pe zi, sa faci scoala, dar sa te tii si de antrenamente... A fost greu. Imi amintesc ca jucam cu Universitatea Scornicesti si am primit 6.000 de lei prima de joc. Erau primii mei bani din fotbal. Jumatate am pus-o la CEC si cealalta jumatate i-am dat-o tatalui meu, in semn de recunostinta pentru toate eforturile pe care le facuse pentru mine. Am vrut prin acest gest sa-i inapoiez din banii pe care-i cheltuise pentru mine, dar el nu a acceptat. De la parintii mei am primit cele mai bune sfaturi si am incercat sa nu-i dezamagesc. Am vrut sa fie mandri de mine si sa-i rasplatesc pentru increderea si pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. Imi doresc sa fim toti sanatosi, sa fiu mai matur si mai intelept. Imi doresc sa fie o schimbare in bine in intreaga lume. Sunt o persoana care lucreaza intotdeauna sa aiba o constiinta sensibila, care sa ma determine sa fiu un om si mai bun.""