La sfarsitul saptamanii trecute, cand la Bucuresti se desfasura Conferinta internationala pe tema drepturilor copilului, sute de minori erau, ca de obicei, pe strazi, "la produs". Spalatori de parbrize cu varste intre 8 si 15 ani, mici "parkangii" la Gara de Nord sau la Piata Dorobanti, cersetori in marile intersectii ale Capitalei, bebelusi purtati in brate de mame disperate in incercarea de a inmuia inimile trecatorilor - pietoni sau automobilisti. In timp ce de la tribuna Conferintei baroneasa Emma Nicholson, fost raportor al Parlamentului European pentru Romania si vicepresedinte al Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European, lauda Romania pentru modul in care a reusit sa reformeze sistemul protectiei copilului, la intersectia Soseaua Alexandriei cu Trafic Greu, tanara Paraschiva Jurca, in brate cu o fetita de sub un an, cersea la stop. Conform declaratiei lui Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, CE a alocat, in ultimii ani, 25 de milioane de euro numai pentru sustinerea reformelor in materie de drepturi ale copilului si de protectie a acestuia. Din declaratiile amaratei Paraschiva, venita tocmai din judetul Alba cu patru copii, la ea n-a ajuns nici un cent.
Politistii comunitari bat crunt
Costandina, o piranda din jurul Craiovei, a ajuns in Bucuresti cu barbatul si cu cei sase copii, de teama camatarilor-tigani din Baniet. "Ne-a dat bani niste jmecheri sa merjem in Italia la cersit, da' ne-au prins carabinii, astea e ca caralii de la noi, si ne-a trimis 'napoi. Si daca n-am apucat sa strangem nimic, jmecherii ne-a luat casa, ca almintrelea daca dadeam din cioc ne lua gatu' !" Alin, un tiganus care n-are mai mult de 8 ani, e speriat tare de prezenta noastra - n-are chef nici de ciocolata si nici de "mangotii" pe care i-am putea da. El spala parbrize la Razoare, aproape de Academia Militara si a invatat sa nu aiba incredere in nimeni, nici macar in maica-sa. Costandina il cheama sa participe la "o poza de familie" dar Alin e foarte circumspect: "Lasa-ma, fa, in pace, ca-mi da poza la ziar si iar ma ia garda!". Pustiul, cu mucii-lumanarele casanti din cauza gerului, plin de jeg, nespalat de cine stie cand, castiga, in zilele bune, intre 100 si 200 de mii de lei. Dar zilele bune nu sunt si dese, din pacate: "mai ma ia garda, ma mai alearga vreun taximetrist ca-i incurc demaraju', mai vine altii mai mari sa ma goneasca, da' io sunt mai mic si lumea-mi da si de mila, da' sa stii ca i-o nu iau da pomana! Da' cel mai tare m-a batut aia de i-a facut acuma politieni... politienii comunitari, bre! Aia e rai ai dracu', niciodata nu m-a batut vreun gabor d-ala adevarat cum m-a batut bagabontii astia!". Teama lui Alin de politistii comunitari, fosti gardieni publici ridicati in "rang", ne-a fost impartasita de multi dintre micii vagabonzi pe care i-am intalnit! De altfel, chiar si unii dintre fostii specialisti ai Politiei Romane implicati in prevenirea delincventei juvenile si a exploatarii copiilor ne-au marturisit ca asa-zisii "politisti" comunitari sunt extrem de violenti cu copiii strazii. Costandina a stat, impreuna cu familia, in corturi pe viranele de la Razoare, pe la biserica din zona, dar de peste tot au fost alungati de "organe". Pana la urma s-au asezat si ei in zona Metro-Militari, alaturi de alti napastuiti. Nu-i are nimeni in vedere si pe ei, pentru ca sunt tigani, crede Costandina: "Noi, daca suntem tigani, nu prea ne ajuta nimeni. Asistentii nu ne vede si pe noi, nu ne da si noua ajutoare, cum am auzit ca da la altii", se plange Costandina. Poate de aceea i se pare normal ca puradeii sa faca bani: "asta micu, Alin, spala parbrize, ailalti trei baieti aduna fier si cartoane cu-alde ta-su' si fetele cu cerutu', pe la biserica, pa-n tramvaie si io am grija da ei, le fac mancare, le cos si-i apar de bagabonti si da garda."
Lipsa de date si statistici exacte
Conform organizatiei "Salvati Copiii", care citeaza Institutul National de Statistica, la inceputul anului 2004 aproximativ 70.000 de copii sunt victime ale celor mai grave forme de exploatare a copilului prin munca, inclusiv de catre retelele de prostitutie sau trafic de stupefiante. Majoritatea sunt copii aflati in mediul rural, obligati de catre parintii lor sa contribuie la activitatile gospodaresti (munca la camp, cu animalele sau in propria gospodarie), dar pot fi intalniti copii care muncesc si in mediul urban. Acestia sunt copii din familii de romi care cersesc alaturi de parintii lor sau copii din familii cu o situatie economica precara obligati ca prin munca sa contribuie la intretinerea familiilor lor. La sfarsitul anului trecut se estima ca aproximativ 6.000 de copii se afla in Bucuresti si in alte cateva orase mari (Iasi, Constanta, Timisoara, Brasov, Craiova, Galati, Bacau, Ploiesti, Braila). Conform acelorasi surse, 89 % dintre copiii exploatati economic muncesc in agricultura, 5 % in industrie si constructii, 3 % in comert, hoteluri si restaurante si 3 % sunt implicati in alte activitati. Evaluarile specialistilor au aratat ca majoritatea copiilor economic activi muncesc in agricultura. Ei sunt implicati intr-o mai mare masura in activitati gospodaresti decat in activitati economice platite. In ceea ce priveste lipsa exactitatii datelor referitoare la copiii strazii (numar, categorii de varsta etc.), Comitetul pentru Drepturile Copilului al Parlamentului European recunostea, in "Recomandarile" din septembrie 2005, o situatie grava care nu este valabila numai in Romania: "Comitetul ia act cu ingrijorare de lipsa datelor si a statisticilor privind numarul copiilor lipsiti de ingrijire parinteasca. In mod special ia act despre faptul ca exista o lipsa a datelor privind copiii aflati in ingrijire informala sau copiii lipsiti complet de ingrijire, cum sunt cei care traiesc in strada." Sub aceste ingrijorari diplomatice se ascund dramele a mii de copii despre care nimeni - autoritati sau societate civila, nu mai stie nimic, mai ales in Romania.
"Boli profesionale": tuberculoza, hepatita, boli de piele
Foto: Lucian CURELARIU Evaluarea rapida privind copiii strazii care muncesc in Bucuresti, facuta de organizatia "Salvati Copiii" a evidentiat faptul ca numarul copiilor care muncesc si care se intorc seara in familiile lor a crescut ingrijorator de mult. Ei reprezinta mai mult de trei sferturi din copiii strazii, atingand in timpul verii cifra de aproximativ 2000 in Bucuresti. Din analizele statistice ale studiului "Evaluarea rapida privind copiii strazii care muncesc" a rezultat ca media de varsta a copiilor intervievati este de 12 ani - o varsta foarte scazuta daca tinem cont de pericolele vietii in strada; nivelul educational este foarte scazut, iar consecintele acestui fapt se pot reflecta in probleme de adaptare si integrare sociala, in transmiterea intergenerationala a unui model care nu valorizeaza educatia precum si in sanse minime de a avea un statut profesional (o calificare). O alta consecinta negativa este si faptul ca, in medie, un sfert dintre copiii intervievati sunt analfabeti, iar mai mult de o treime au notiuni limitate de scris si de citit. Proportia baietilor este de trei ori mai mare decat a fetelor, printre cauze putand fi faptul ca fetele sunt mai vulnerabile pe strada, ca sunt mai putin eficiente in prestarea unor munci grele si de obicei familia prefera sa le foloseasca in activitatile casnice. Cele mai intalnite activitati sunt cersetoria, munca de incarcare si descarcare de marfuri, spalarea parbrizelor sau a masinilor in parcari, vanzarea de flori sau ziare si colectarea de deseuri. De asemenea, doua treimi dintre copiii implicati in munca sunt lipsiti de trebuintele de baza (somn, hrana si adapost) si sunt victime ale diferitelor forme de abuz (suprasolicitare, insulte, batai, amenintari, infometare, violuri etc.). Dezvoltarea lor fizica (subponderala, inaltime mica, volum/masa musculara reduse etc.) este in neconcordanta cu varsta lor. Copiii care muncesc in strada sunt victime ale tuberculozei, hepatitei si bolilor de piele. Principala cauza a implicarii copilului in munca este de ordin financiar, familiile copiilor avand un venit lunar sub salariul minim pe economie. Numarul de ore de munca pe zi a unui copil este in medie de 6, de asemenea acesti copii muncesc toata saptamana (in medie 6 zile pe saptamana), in fiecare zi si tot timpul anului.
Cersetorii din Vizuresti prefera Magheru
Subcomisarul Florin Talpau, din cadrul Politiei Sectorului 1, un specialist in domeniul infractionalitatii juvenile si al fenomenului copiilor strazii, spune ca deocamdata nu exista retele organizate de exploatare a muncii copiilor: "Nu se poate vorbi de retele mafiote, de tip piramidal, care sa organizeze exploatarea economica a copiilor - munca pe santiere sau in agricultura, cersetoria, spalatul masinilor etc. Exista o organizare familiala, daca vreti, dar care nu are de-a face cu organizarea de tip mafiot: parintii isi Ťinstruiescť copiii mai mari si ii supravegheaza la cersit sau la alte indeletniciri, apoi fratii cei mari procedeaza identic cu cei ce vin din urma. Dar toata aceasta organizare se rezuma la nivel familial si doar foarte rar la nivel de clan. Parintii nu permit ca altii sa le exploateze copiii, sa-i duca la munca, atata timp cat o pot face ei insisi." Zonele din care provin micii sclavi ai Capitalei sunt multe, dar dintre ele se distanteaza, prin celebritate si "numarul bratelor de munca", cele adiacente Garii de Nord, Palatului CFR pana spre Piata Matache, strazile Cameliei si Mircea Vulcanescu, Calea Grivitei. Apoi vine "tigania" din zona Straulesti, intre Doi Cocosi si Soseaua de Centura. Dar in afara de "autohtoni", in partea centrala a Capitalei vin si grupuri de mici cersetori si spalatori de parbrize, adusi de parinti sau de fratii mai mari din comuna Vizuresti, din Dambovita. "Micii romi iau in stapanire Bulevardul Magheru, Piata Romana si ce se mai poate din jurul acestor doua repere", spune subcomisarul Talpau.
Subcomisarul Aurelian Ciocarlan, tot de la Politia Sectorului 1, ne spune ca prin noile reglementari din domeniul protectiei copilului politistii nu vor mai avea obligatia de a-i lua de pe strada pe micuti si a-i duce la sectie, ci se vor limita doar la a-i localiza si a anunta apoi autoritatile din domeniul ocrotirii copilului. Asta si pentru ca oricum politistii nu prea aveau ce le face: "Ii luam de pe strada, ii duceam la sectie, le luam datele sau ii identificam, apoi ii duceam la centrele de ocrotire. Acolo erau spalati, mancau bine si apoi ieseau din nou pe strada si luam totul de la capat. Opinia mea este ca legislatia in domeniu este relativ buna dar, aproape ca in orice sector din Romania, aplicarea ei este deficitara. Este regretabil ca in ciuda acuzelor care sunt aduse politistilor, acestia au fost cei care ii adunau pe copii de pe strazi si, nu radeti, incercau sa ii ajute! Inspectorii, asistentii, psihologii, voluntarii - din cadrul institutiilor statului sau a ong-urilor ar trebui sa fie in permanenta in strada, acolo unde sunt copii necajiti."
Clanurile de la Piata Dorobanti
Interviu cu Petrica B., unul dintre "parkangiii" de la Gara de Nord(Foto:Lucian CURELARIU) Petrica B. este "parkangiu" la Gara de Nord. Vorbeste foarte frumos cu domnii sau doamnele care vor sa-si parcheze automobilele la peronul de la intrarea garii. "N-am incotro, vorba frumoasa e tot ce am, omu' da banu daca vrea, daca nu, n-am ce-i face, nu e obligat sa marce banu'! Da' daca vede ca vorbesc frumos, ca sunt respectuos, ca-i sterg masina si ca-l ajut la manevrele de marsarier, da si douazeci de mii de lei." Imbracat curat, cu ton linistit, de om trecut prin multe, la doar 17 ani Petrica a vazut multe la viata lui: "Frate, am facut si nitica scoala de corectie, c-am furat, era sa raman in Elvetia, cand am fost cu o fundatie pentru copii, da' nu m-am inhaitat cu cine trebuie si m-a prins. Acu' m-am cumintit, muncesc aicea, ca iese de vreo 200 de mii pe zi, mai car si bagaje daca e nevoie... Am o camera cu chirie, am un baiat de un an si nevasta sta acasa si are grija de el. Luam mancare de la cantina sociala dar baietelu' mananca ce-i mai bun, ii iau si pemparsi." E dintr-o comuna din judetul Giurgiu, parintii i-au murit de mult iar el, la fel cu ceilalti trei frati, au trait la camine de orfani de prin toata Muntenia. Acum cativa ani s-au regasit, dar si ei o duc greu. Totusi, nici unul nu cerseste. Nu da taxa de protectie la nimeni, spune el, dar ii mai ajuta pe aurolaci si mai ales pe liderii acestora: "E bine sa ne avem bine, aurolacii stiu multe si vad multe, trebuie sa te ajuti cu ei, ei mai imi spun diverse si eu le mai iau si lor de mancare, cat pot si eu." De la cioporul de aurolaci care se strang in jurul nostru, cu ochi sticlosi privind la telefoanele mobile, la aparatul foto al colegului fotoreporter, la buzunarele noastre, aflu ca in parcarea de la Piata Dorobanti nu prea are loc oricine: "Acolo e o gasca de baieti mai mari, nene, care nu ne lasa si pe noi sa mai stergem o masina sau sa mai cerem un banut, sta numai ei la parcarea aia si ia tot", ne spune un pici, murdar si putind de la un metru a pipi, "ofticat" ca nu mai are aurolac in punga.
Copilarie furata de saracie
La Grozavesti, dintr-o gura de canal iese o fata gravida, imbracata numai intr-un halat roz, desfacut putin la mijloc din cauza burtii mari: "Sunt gravida in luna a opta." O cheama Elena si este din Iasi. Traieste cu iubitul ei in canalul de termoficare pe a carui gura razbate, alaturi de miasme puturoase, si un puternic curent de caldura. "Am plecat de mica de la parinti, ma batea, ma punea sa cersesc si-mi lua banii. Nu vreau sa mai ma intorc niciodata acasa, acum am barbat, astept sa nasc si mi-e bine." Elena are 15 ani, chiar daca arata ceva mai in varsta. Doi aurolaci mici, ametiti de aurolac si de soarele cu dinti, sar in sus si urla la noi: "ea-i nevasta noastra, ba, sa nu te iei de ea ca ai probleme, chemam garda!" "Sunt doar vecini pe conducta de termoficare, ne asigura Elena, da' asa e ei nebuni, barbatu-meu doarme acuma, c-a muncit azi-noapte la descarcat la Basarab, ne spune Elena. Ajutor primeste de la diverse fundatii, dar asta se intampla destul de rar. "Vine cu televiziunile dupa ei, d'alea straine, ne filmeaza, ne pune sa le multumim, apoi ne da niste toale si conserve si dupa aia nu mai vin cu lunile. Baza noastra e tot la mila oamenilor!", spune Elena.
Pe Paraschiva Jurca politistii au amendat-o de multe ori pentru cersetorie. Pe 26 ianuarie a.c., un agent de la Sectia 11 Politie i-a intocmit Paraschivei un proces verbal de contraventie (amenda intre 100 si 500 RON) pentru ca a prins-o cersind la o intersectie de pe Splaiul Unirii: "am surprins-o in timp ce apela la mila conducatorilor auto opriti la stop. (...) recunoaste fapta si nu are obiectiuni cu privire la procesul verbal." Cersetoarea Paraschiva din judetul Alba n-are obiectiuni - nici fata de Dumnezeu (cum o vrea Domnu'!), nici fata de oameni (da si ei cat poate!), nici fata de societatea civila, ong-uri sau autoritati de ocrotire (poate o fi altii si mai amarati!). Dar Paraschiva si copilasii ei nu mai conteaza, asa cum nu conteaza multi dintre micii sclavi. Conteaza ca avem Autoritate Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, conteaza ca avem fundatii si alte ong-uri salvatoare, si mai ales conteaza ca UE pompeaza bani in Romania pentru ocrotirea copiilor strazii si a altor categorii de copii defavorizati. Si, nu in ultimul rand, conteaza felicitarile baronesei Nicholson adresate autoritatilor romane, care au mai bifat o conferinta internationala si au primit astfel un mic cec in alb, necesar in batalia romano-bulgara a cursei pentru integrare.